Bradu


 

            Galerie foto

            Bradu (jud. Buzău). Complex monastic, situată pe raza satului Haleş, comuna Tisău, pe malul stâng al pârâului Nişcov.

Amplasamentul a fost determinat de o pantă prăpăstioasă aflată la vest - sud-vest, care facilita apărarea. Complexul este format din zidul de incintă al cetăţii, edificat din zidărie mixtă, din piatră şi cărămidă, care închide o curtină patrulater neregulată. Utilizarea cărămizii în combinaţia cu piatra a fost diversificată, de la un tip de opus mixtum, cu asize largi din materiale opuse, la casete de cărămidă. Exteriorul este ritmat de contraforturi ridicate cu preocupări estetice de acelaşi tip. Urme de grinzi din curtină nu sunt foarte sigure ca provenind de la drumuri de strajă ori de la clădiri interioare adosate. Se remarcă turnurile de colţ cu plan circular, cu dimensiuni şi realizare aproape identică, şi, pe est, aproape de mijlocul unei laturi, un turn de poartă cu bază patrulateră, interior curtinei. Turnurile de colţ dispun de ferestre de tragere închise semicircular, cu ancadramente realizate din cărămidă. O altă construcţie patrulateră, amintind de un turn a apărut într-o fază ulterioară (sec. XVII) la exteriorul laturii de vest.

Apoi, la interior, casa domnească, construită la sfârşitul secolului XVII - începutul secolului XVIII, ruinele chiliilor şi spaţiilor de locuit sau de servicii, şi biserica „Sfântul Dumitru”, construită în 1634.

Construcţiile au fost începute de familia Bădeanu Mihălcescu Căndescu şi apoi refăcută de către doamna Neaga, soţia lui Mihnea Turcitul (între anii 1577-1583 şi 1585-1591). De aceea se mai identifică drept „Mănăstirea Doamnei Neaga”. Potrivit altor informaţii, în anii 1640-1641, Radu Căndescu a înconjurat-o cu ziduri de cetate.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a folosit-o drept refugiu în anii de criză 1703, 1708 şi 1711. La porunca lui s-a lucrat/reparat casa domnească, pe latura de vest a incintei fortificate.

În anul 1821, a fost folosită ca refugiu de boierii din zonă. A suferit cu succes rigorile unui asediu organizat de către eterişti. Ultimele porţi ale cetăţii, care datează dinainte de 1821 şi păstrează în plăcile blindajului de metal proiectile de plumb trase de eterişti, sunt expuse la Muzeul Judeţean Buzău.

Ample săpături arheologice şi intervenţii de restaurare s-au derulat acolo după anul 1990, în scopul refacerii complexului.

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ţara Românească