Râmnicu Sărat


                           

            galerie foto

           Râmnicu Sărat (jud. Buzău). Complex mănăstiresc situat pe malul râului Râmnic, în zona central-vestică a oraşului actual. Este pomenit prima dată la 1593. Tot atunci i-au apărut principalele componente, inclusiv fortificaţia înconjurătoare, ridicată din cărămidă.

Ansamblul se dezvoltă perimetral în jurul bisericii, cu o curtină aproape dreptunghiulară, din care fac parte integrantă şi casa domnească (vest), stăreţia şi chiliile (nord). A fost înzestrată cu turnuri rectangulare la exteriorul şi la mijlocul laturilor de sud şi est, şi turnuri poligonale (hexagonale) pe colţurile de sud-est şi sud-vest.

O fază iniţială a conţinut un perimetru doar cu puţin mai restrâns, dar care dispunea deja de elemente de fortificare. Sectoare din vest au fost demolate la şantierul iniţiat şi sprijinit de către voivodul Constantin Brâncoveanu şi unchiul său, Mihail Cantacuzino (1691-1697). Totodată, caracterul militar al unor turnuri a fost diminuat în favoarea unor construcţii rezidenţiale. Intervenţii la a doua curtină au avut loc şi în cursul secolului al XVIII-lea (probabil între anii 1784-1793), ca urmare a unui mare incendiu. În secolul al XIX-lea, părţi importante din curtină au fost demolate, în locul curtinelor apărând un simplu gard.

 

Bibliografie: E. Lupu, Date arheologice privind mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău (secolele XVI-XIX), în Mousaios, IV/1, 1994, p. 269-309.

 

 

Ţ.Românească