Almaşu


Galerie foto

Almaşu (Dezsővár, jud. Cluj). S-a conservat parţial, spre nord de localitate, pe un pla­tou protejat dinspre sud şi vest de pante abrupte. Are două sectoare distincte: cetatea de sus, care a constituit probabil nucleul iniţial, şi o fortificaţie exterioară, spre nord. Elementele componente sunt păstrate doar în proporţie restrânsă. Singurul element suprateran este ruina turnului-donjon, cu bază rectangulară (aprox. 9,80 m, gr laturii aprox. 3 m). Păstrată doar în parte, ea indică la nivelul parterului, în grosimea zidului, o cisternă, iar la nivelele II şi III, două urme distincte de hornuri. Fragmente de ziduri pornesc către est şi sud-est de acest turn, unele sigur adosate mai târziu. A fost descifrat planul unei capele alăturate. Toate curtinele, ca şi alte elemente de flancare, au dispărut de la nivelul solului. Nu s-au făcut cercetări arheologice.

În anul 1341, exista deja o moşie voievodală, condusă de către un oficial, care se străduia să o lărgească. Cetatea este amintită prima dată în anul 1370, ca fiind regală. Numele conser­vat de tradiţie trimite către un nobil Desideriu, aparţinător unei ramuri a familiei Borsa, care a trăit pe la începutul sec. Faptul a condus la presupunerea că ridicarea ar fi fost o iniţiativă nobiliară, ulterior confiscată de rege, în aprox. aceeaşi perioadă istorică. În anul primei men­ţionări a fost dăruită fraţilor Gheorghe şi Ştefan Bebek. După un scurt interval (1395-1401), când a fost deţinută din nou de către regalitate, în urma unui schimb de moşii, a continuat să fie nobiliară. A funcţionat apoi, în permanenţă, până în vremuri premoderne (Adrian A. Rusu, în ActaMP, 2, 1978, p. 102; Engel P., Archontológia. I, p. 266).

 

 

 

 

Transilvania

Hartă