Băgaciu


 

            Galerie foto

            Băgaciu (jud. Mureș).  Biserică evanghelică circumscrisă în două curtine, ambele de formă eliptică neregulată. Cea interioară se păstrează doar pe un segment din est, pornind de la un masiv turn de poartă (sud-est). Pe una dintre laturile sale se distinge locul până la care se ridicau odinioară curtinele. Cea de-a doua curtină, mai amplă, pornește de la linia exterioară a turnurilor primei curtine. Nu este dotată decât cu contraforturi care ritmează pânze de ziduri scurte și drepte. Doar pe nord se mai observă ferestre de tragere duble. La interior nu se mai distinge nici un detaliu care să amintească de obligatoriile drumuri de strajă ori de case de locuit alipite. Cele două curtine, conținând foarte multă cărămidă, au fost afectate la sud de biserică, unde în locul lor a apărut o clădire modernă, destinată școlii.

            Turnul de poartă menționat are componente care pot duce cu gândul la înzestrarea sa cu o hersă. Un alt turn, din nord-est, a beneficiat de o restaurare recentă (1997-1998). În sfârșit, al treilea turn cunoscut, amplasat în nord-vest, la întâlnirea curtinelor, a fost demolat în secolul al XIX-lea.

            Și biserica a fost modificată, pentru a face față unor confruntări militare. Mai întâi se poate menționa corul supraînălțat și înzestrat cu mici ferestre de tragere. La rândul ei, nava a primit, după supraînălțare, mașiculi sprijiniți de lesene independente ori atașate vechilor contraforturi gotice. Clopotnița din vest a ajuns cea mai înaltă construcție a ansamblului. Prin refaceri și reparații a devenit o construcție cu aspect neogotic. Păstrează încă foarte frumoase colțare de piatră cioplite, contrastante cu restul zidăriei. La coronament, sub coiful piramidal al acoperișului, posedă un drum de strajă sprijini pe console de lemn, refăcut în anii 1976-1977.

            Istoria scrisă a ansamblului este aproape nulă. Se poate bănui doar că fortificațiile au fost începute în intervalul de la finele secolului al XV-lea, începutul secolului al XVI-lea. Apoi au continuat, în ritmuri neștiute, până în secolul al XVII-lea.

 


 




 

 

 

 

 

Transilvania