Beclean


 

            Galerie foto

            Beclean (jud. Bistrița-Năsăud).  În anul 1438, regele Albert de Habsburg acorda fraților Grigore, Anton și Nicolae, fiii lui Ioan Bethlen, îngăduința de a ridica pe moșia lor o cetate de lemn sau pământ. Se pare că a fost unul dintre efectele răscoalei de la Bobâlna. Dotațiile sale inițiale trebuie să fi fost destul de minore, din moment ce chiar și stăpânii scriu mai des despre „curtea” lor de acolo. După informația unui act din 1549, obiectivul pare să fi fost amplasat pe o insulă de râu. În alt document, din anul 1552, se menționează capela castelului, închinată Sf. Wolfgang (Farkas). Menționarea sa în contextul în care se trecuse deja la Reformă, indică originea sa medievală și catolică.

O descriere este furnizată la mijlocul secolului al XVI-lea, de către Giovanandrea Gromo. El remarca că era mică, dar puternică, cu ziduri groase, șanț adânc, cu o contraescarpă, plin cu apă. În 1570, cu prilejul unei diviziuni din familie sunt menționate turnurile Alb, Șerpesc (Kigyos, cu blazonul înzestrat cu șarpe al familiei stăpânitoare), Rotund și Ascuțit (Szeges), pivnițe, mai multe încăperi, refăcute recent. Se știe că au lucrat acolo pietrari din Cluj.

În 1543, cetatea era locuită de aceeași familie, având și un castelan. În contextul luptelor dintre partidele Habsburgilor, Szápolieștilor și a moldovenilor, dieta Transilvaniei a hotărât să fortifice suplimentar cetate, alături de Unguraș, în anul 1556. Din 1589 o găsim pe mâini princiare. O folosește însă Andrei Báthori. În 1602 a fost ocupată de Gheorghe Basta. Trece prin mai multe mâini, printre care și acelea ale lui Paul Béldi (1660-1679). După ultimul an este redobândită de familia Bethlen. Este ocupată pe rând de către curuți și labanți, în timpul răscoalei lui Francisc Rákoczi al II-lea.

Un urbariu datează din anul 1661.

Urmele castelului au dispărut cu totul, probabil demolat sistematic, pentru a furniza materiale de construcție noului conac Bethlen din Beclean (în jurul anului 1768).

 

Bibliografie: Balogh Jolán, Kolozsvári kőfaragó mûhelyek. XVI. század. Budapest, 1985, p. 237-238.

 


 




 

 

 

 

 

Transilvania