Brâncoveneşti


   

          

  Ideciu de Jos sau Brâncoveneşti (Spitzburg ori sub castelul renascentist?, jud. Mureş). Dispunem de trei ipoteze de localizare, pentru care nu există nici o certitudine. Sursele ger­mane indică un toponim numit Spitzburg (la cota 598 m). Castelul actual poate ascunde, de asemenea, etape mai vechi.

  Construită probabil de familia nobiliară Losonczi. Prima atestare este din anul 1228. Menţionată apoi ca fiind arsă anterior anului 1321, după care nu s-a mai refăcut (Engel P., Archontológia. I, p. 331; G. Rösler, Zur Geschichte der Stadt Sächsisch-Regen (Reen) und ihrer sächschischen Umbebung bis zum aussterben der Arpaden, în Siebenbürgisches Archiv, 7, 1968, p. 199).


   Galerie foto

Castelul actual, cu planimetrie patrulateră şi turnuri de colţ, moşteneşte o serie întreagă de etape de construcţie. Cele mai vechi elemente aparţin, se pare, aripii de est. O aliniere de încăperi în anfiladă, adăposteşte elemente gotice remarcabile (ancadramente de uşi). Pe lângă acestea, cele mai notabile detalii sunt pe poarta de intrarea, înzestrată şi cu o inscripţie latină.

Construcţiile erau deja într-o stare care îndreptăţeau denumirea de castel, anterior anului 1467. Probabil a fost vorba despre o renunţare la mai vechea cetate amintită în secolele XIII-XIV, şi construcţia unui nou centru domenial, judecat mai potrivit vremurilor.

Nobilii din familia Losonczi, care îl construiseră şi îl stăpâneau, au fost privaţi de proprietate, drept urmare a participării lor la revolta împotriva regelui Matia I Corvin. Imediat, castelul şi domeniul său au fost dăruite lui Ioan Ongor. La sfârşitul secolului al XV-lea, urmaşii primului donat au încercat să-l folosească pentru a ieşi din dificultăţi financiare. În tranzacţii a fost implicat Nicolae Bethlen. La moartea fără urmaşi a familiei Ongor (1507), castelul ajungea în stăpânirea lui Mihail Szobi. După moartea sa, în virtutea dreptului regal de preluare a bunurilor nobiliare rămase fără urmaşi masculini, regele Ioan I Szapolya oferea locul lui Ştefan Werbőczi, juristul care a conceput Tripartitium-ul (1527). În 1533 s-a făcut transferul către Francisc Kendy, voievod al Transilvaniei. Din timpul său sunt menţionate mari transformări, care au configurat în linii mari, castelul actual, sau cel puţin elementele de Renaştere care pot fi acolo remarcate.

După dispariţia lui Kendy († 1558), cetatea a fost administrată ca domeniu fiscal, al principatului. După un deceniu şi jumătate, cetatea ajungea la Cristofor Hagymási, apoi văduvei sale. Principele Sigismund Báthory o dăruieşte lui Ştefan Bocskai, pentru a o schimba tot de la el, pe cetatea Devei (1599). În secolul al XVII-lea o găsim în mâna lui Ştefan Wesselenyi (1612), ca apoi să o preia principele Gabriel Bethlen, de la care o va prelua şi principele Gheorghe Rákóczi I. La 1648, este donată lui Ioan Kemény. După acel moment, locul nu-şi mai schimbă stăpânii.

După 1818 au fost refăcute componentele în stil baroc. La 1848 acoperişul a fost incendiat. Reparaţii serioase s-au efectuat la începutul secolului XX. La evenimentele din 1944 monumentul a fost lovit, iar proprietarii l-au părăsit.

A fost secularizat, inventarul s-a distrus ori împrăştiat iremediabil, şi folosit îndelung ca preventoriu pentru bolnavi psihici. Aceasta a restrâns drastic accesele la interior şi a obturat majoritatea intervenţiilor de întreţinere care ar fi putut să-i afecteze moştenirea istorică. Se cunosc reparaţii din anii 1968-1974.

În anul 2007, familia Kemény l-a revendicat şi l-a obţinut în urma unui proces. Spitalul este în curs de evacuare, noi amenajări fiind de aşteptat după completa sa schimbare de funcţie.

 

Bibliografie: Kelemen L., A marosvécsi vár, în Pastortűz, nr. 10-11, 1924, p. 67-69.

 

 

 

 

Transilvania