Brănișca


 

             Galerie foto

            Brănișca (jud. Hunedoara).  A fost fundat de către familia locală. Prima sa menționare datează din 1538, în mâinile lui Bartolomeu Horvath de Brănișca. La 1549 se afla în posesia ori administrarea lui Gheorghe Martinuzzi. Unele elemente decorative au îndemnat la concluzia că tot el ar fi inițiat primele refaceri în stil renascentist.

Castelul amintit din nou în anul 1553, cu prilejul unei hotărâri dietale. Tot atunci, regele Ferdinand îl cedează căpitanilor de sârbi, Nicolae Cherepovich. La porunca reginei Izabella, castelul a fost distrus.

Amplasat pe malul Mureșului, a avut patru bastioane (amintite în acte de secol XVIII) și o inscripție de construcție din 1590, care îl menționa drept stăpân pe Ladislau Szalánczy. După uciderea sa în 1594, principele Sigismund Báthory îl asediază, cucerește și îl donează cancelarului său, Ștefan Józsika. A fost atacat și incendiat în timpul Răscoalei de la 1784. Refacerea i-a modificat structura veche. Familia l-a stăpânit până la naționalizare. După aceea a servit unor scopuri diferite, care nu i-au asigurat nici un fel de întreținere corespunzătoare.

Din arhitectura originală se pare că se mai păstrează elemente din secolul al XVI-lea, la turnurile de vest și sectoare de curtină. Un șanț, apreciat la o lățime de 20 de metri, înconjoară castelul pe laturile de nord, est și sud, în timp ce latura de vest era apărată natural, de o pantă accentuată. I se conservă, se pare, și capela din secolul al XVII-lea.

 

Bibliografie: Balogh Jolán, Kolozsvári kőfaragó mûhelyek. XVI. század. Budapest, 1985, p. 239-240; Karczag Ákos, Szabó Tibor, Erdély, Partium és a Bánság erődített helyei. Várak, várkosfalak, templomvárak, barlangvárak, sáncok és erődítmények a honfoglalástól a 19. század végéig. Budapest, 2010, p. 92-93.   

 


 




 

 

 

 

 

Transilvania