Breaza


         Galerie foto

Breaza (com. Lisa, jud. Sibiu). Se găseşte la 5 km sud de sat, la poalele Munţilor Făgă­raş (unde sunt toponimele La Cetate sau La Turn), între doi afluenţi mărunţi ai Oltului. Are pante abrupte pe laturile de vest şi est. La extrema de sud, cu circa 8 m mai jos, se află şanţuri adânci până la 4 m. Trei valuri sunt în sud. Incinta are formă accentuat alungită, pe axa mare cu 84 m şi îngustă (între 10,20-18,60 m, gr = 1,40-1,55 m). Multe ziduri sunt vizibile la supra­faţa solului. În ambele extreme se află poziţionate două turnuri cu baze circulare. Turnul din sud are interiorul cu pl. hexagonal (4 x 3,40 x 3,40 x 3,76 m) şi a fost ţesut de curtină. Planşe­ele sale au fost din lemn şi lut. Turnul de nord, construit într-o fază urm. incintei, avea un Ř de 4,70 m (gr = 2,20 m). Nu a avut intrare la parter; a fost găsită o piatră profilată de la anca­dramentul intrării de la etaj; s-a conservat urma planşeului de lemn al primului etaj. O in­trare în claviculă (1,20 m) a existat pe latura de est, iar alta simplă, în colţul de sud-est. Un zid transversal, construit din trei laturi unghiulare, şi apropiat de turnul de sud, împarte cetatea în două sectoare. A fost străpuns de o intrare evazată, pe cea mai estică dintre laturi. S-a mai constatat şi prezenţa unei mici construcţii interioare (capelă?), adosată incintei în sectorul sudic. Între turnul cu interior hexagonal şi presupusa capelă s-a găsit şi o cisternă cu Ř de 1,80 m şi secţiune în formă de clopot. S-a observat că viaţa cetăţii a fost împărţită prin două nivele marcate de incendiu. Datarea se bazează exclusiv pe ceramică, dar ea ar pleda pentru o cronologie mai potrivită sec. al XIV-lea. Sunt semnalate şi antecedente dacice (turn răvăşit). Cercetări arheologice din anul 1965 (Th. Nägler, Cetatea Breaza, p. 89-115; A. Lukács, Ţara Făgăraşului, p. 144-146; Th. Nägler, P. Beşliu-Munteanu, Repertoriul, p. 389-390).

Cetate fără atestări documentare. Toponimul german Kertzeberg, figurat pe harta lui Honterus, la începutul sec. al XVI-lea, aminteşte destul de frapant de Cârţa. În zona înconju­rătoare se mai află şi toponime de felul Bratil, Bratilla, Bratia (1640), care ar putea deriva, nu neapărat din onomasticonul Bratu, ci din forma magh. „baráth” (= frate, călugăr). În acest caz ar trebui foarte serios avută în vedere posibilitatea construirii/deţinerii ei de către mănăstirea cisterciană. Este o tipică fortificaţie a timpurilor care, la un moment dat, pare să fi fost divizată în două sectoare distincte (cu stăpâni diferiţi?).

 

 

Transilvania

Hartă