Câlnic


Galerie foto

Câlnic (jud. Alba). Amplasată în mijlocul localităţii actuale. Donjonul masiv (numit ulte­rior Siegfried) are un pl. rectangular (12,20 x 8,80 m, cu gr = 1,40 m, exceptând zidul de est care are 1,50 m). Parterul este boltit semicilindric, cu o fereastră în ambrazură către sud şi o scară în grosimea peretelui, în apropierea colţului de sud-est. Etajul, de asemenea boltit semicilindric, iniţial, a avut o intrare spre nord, prevăzută cu o bârnă de blocare a uşii. Nişe de şedere au funcţionat în dreptul celor două ferestre din vest şi a ferestrei mediane din est. Ultima deschidere posedă un ancadrament bifor, cu arce trilobate, între care există un trafor cu profilatură identică. O scară în grosimea aceluiaşi perete estic conducea către etajul al doilea, complet transformat în sec. al XVI-lea. Un şemineu de cărămidă a fost instalat prin semiîngropare, între cele două fe­restre din vest. Turnul a fost înconjurat de o incintă simplă, aprox. elipsoidală, dublată de un şanţ (lat de 10 m, adânc de 3 m). Este posibilă şi existenţa timpurie a unui turn de poartă. În interior, o construcţie de piatră a precedat capela, aceasta din urmă începută sigur în ultimul sfert al sec. al XIII-lea. Cercetări arheologice parţiale, efectuate în anii 1963-1964, apoi alte sondaje în anul 1996 (Şt. Balş, Restaurarea cetăţii ţărăneşti din Câlnic, Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare. II. Bucureşti, 1967, p. 38-51; R. Heitel, Cetatea din Câlnic. Bucureşti, 1968; N. M. Simina, Cetatea Câlnic, p. 95-115).

Cetatea a fost antrepriza greavului local Chyl, fiul lui Erwin, probabil în anii următori lui 1267. După stingerea familiei pe linie masculină, Ioan Gereb de Vingard a vândut saşilor din sat fortificaţia (1430). După acest moment, cetatea a fost amplificată, cu o nouă incintă, don­jon supraînălţat şi au apărut alte elemente de fortificaţie, pentru uzul comunităţii locale.

 

 

Transilvania