Cenad


          galerie foto

Cenad (jud. Timiş). Evlia Celebi (sec. XVII) descrie cetatea interioară ca fiind patrulateră. Dincolo de ea se găsea un „oraş”, de asemenea protejat cu palisade. În completare avem pl. habsburgice care înfăţişează o cetate interioară cu dimensiunile aprox. de 135/140 x 105/110 m, dotată cu turnuri de colţ: unul patrulater, de cărămidă (posibil un don­jon), aşezat în colţul de sud-est; în nord-est un turn hexagonal, apoi la mijlocul laturii de vest un alt turn pătrat, iar la sud-vest un turn mare, circular, care este o barbacană. Fortificaţiile au fost de­molate în urma păcii de la Karlowitz (1699). În sec. al XIX-lea, Rómer Flóris a mai văzut res­turi de construcţii pe care le-a considerat ca aparţinând unui vechi castru roman, reutilizat în Evul Mediu. Urmele romane sunt, într-adevăr, numeroase. Cercetările arheologice din anii 1974-1975, 1986-1987, 1995-1996 etc. au găsit doar valul sudic (prin S 13) dotat cu palisadă, dar databil în sec. XV-XVI.

        La începutul sec. XI, era deja ridicată, fiind desemnată cu numele de urbs Morisena, capitală a principelui independent Ahtum. Este posibil ca o veche fortificaţie romană să fi fost reutilizată ca bază pentru noua realitate politică. După înfrângerea sa de către regele Ştefan I, al Ungariei, fortificaţia a devenit centrul unui comitat, luându-şi numele de la primul comite desemnat, Cenad. În faza primară, linia de fortificare a fost deservită de către un val de pământ cu palisadă.

Ca şi alte fortificaţii comitatense a fost cedată instituţiei ecleziastice locale. Din acea clipă a  aparţinut episcopilor locului. A fost probabil distrusă de tătari la 1241. Datele istorice de care dispunem indică aici, la 1343, forma de civitas. În 1459 o nouă fortificaţie a fost reclădită. Invazia tătară de la 1241 a afectat-o. Despre o intervenţie pentru refacerea fortificaţiilor se pomeneşte documentar în anul 1459. Aceasta a fost refăcută, probabil, în principal prin supraînălţare, către sfârşitul sec. al XV-lea, începutul sec. al XVI-lea. Nu se poate exclude ca şi elementele sale de flancare să fi fost modificate pentru uzul artileriei.

Cruciaţii lui Gheorghe Doja au asediat-o şi au distrus-o în anul 1514. Episcopul Francisc Csaholyi a refăcut fortificaţiile în anul 1522. Între 1550 şi 1552, a fost, de mai multe ori, în mâini creştine şi turceşti, până la a fi transformată, definitiv, într-o capitală de sangeac. În secolul al XVII-lea, în timpul ocupaţiei turceşti, zidul de incintă este descris ca având o lungime de 700 de paşi. Era compusă din două incinte, iar în interiorul uneia se afla un turn mare, ridicat din cărămidă. Oraşul exterior era protejat de un val de pământ, lung de 1000 de paşi, cu o poartă în vest. Planul, reprodus la sfârşitul aceluiaşi veac de către L. F. Visconti, trădează prezenţa unei cetăţi de formă rectangulară (aprox. 135-140 x 105-110 m). Turnuri sunt marcate în colţul de sud-est (rectangular), nord-vest (hexagonal) şi sud-vest (circular), lângă care se afla şi intrarea. Pe laturile de sud şi est au funcţionat platforme semicirculare pentru tunuri, iar pe mijlocul laturii de vest se afla un turn rectangular. Oraşul a avut două bastioane de pământ, unul pe mijlocul laturii de nord, celălalt pe colţul de sud-vest. Valul de pământ avea o lăţime de 2,75-3 m. Intrarea se făcea prin mijlocul laturii de vest, printr-o palisadă (?) cu plan triunghiular. Şanţul exterior, la de 20 de m, era umplut cu apă. Fortificaţia a fost demolată de către Habsburgi, la începutul sec. al XVIII-lea. O altă parte a fost afectată de braţele neregulate ale Mureşului. Pe amplasamentul ei s-a poziţionat satul actual (P. Iambor, Achaeological Contributions to the Study of the Early Medieval Town of Cenad (Timiş County), în Transylvanian Review, X, nr.2, 2001, p. 98-102).

 

 

Transilvania

Hartă