Cetatea de Baltă


Galerie foto

Cetatea de Baltă (Küküllővár, jud. Alba). Amplasată într-un cot al Târnavei Mici, pe un loc numit Luncă, către sud-vest de localitate. O movilă modestă (cu Ř de circa 40 m) îi mai trădează urmele pe câmpul folosit pentru agricultură. Pe hărţile sec. al XVIII-lea este marcată urma unui canal spre sud de locul ruinelor. Pe câte se pare, nu avea nici un fel de relaţie cu castrul de comitat arpadian. A avut, în prima fază, un turn-donjon, construit din piatră, cu laturile de circa 10 m (gr = 2,50 m). La o distanţă scurtă (între 3-5 m) se găsea un val palisadat (?), dublat de un şanţ lat de 7-9 m. A fost datată la mijlocul sec. al XIII-lea. În faza urm., aparţinătoare sec. al XIV-lea, pare că a fost ridicată o incintă rectangulară (30 x 30 m, gr = 1,50-2 m), cu la fel de probabile turnuri pătrate de colţ. Complet demantelată în sec. XVI-XVII. Cercetări arheologice din anii 1969, 1971, 1973, cu restituiri parţiale, fără documentaţie demonstrativă şi confuze (Gh. Anghel, Fortificaţii medievale, p. 92-94).

        Amintită în continuu după 1319, ca o cetate regală, în folosinţa vicevoievozilor Transilvaniei. A fost refăcută de mai multe ori înainte de a fi complet abandonată şi demolată (Engel P., Archontológia. I, p. 355).

        Un val de pământ semnalat şi în jurul bisericii reformate (Rep. Alba, p. 70-71) nu a fost datat.

 


   Galerie foto

Castelul Haller

Castelul pare să fi fost început din vremea dominaţiei familiei Csáki, în perioada anilor 1570-1588. A dispus de nucleul actual, asemănător unui fort aproape pătrat, dotat pe colţuri cu mari turnuri ci baze circulare. Forma majoră a fost obţinută în intervalul anilor 1613-1625, la iniţiativa principelui Gabriel Bethlen. Documentele descriu şi o fortificaţie exterioară, cu o curtină şi un şanţ de apărare.

A fost încontinuu posesiune princiară, până la stingerea principatului autonom. În 1757, a fost cumpărat de la fisc de către Gabriel Bethlen, de la care s-a transferat la fratele său Nicolae (1764). Ultimul a gestionat o renovare majoră, din care au rezultat noile coifuri ale turnurilor. În 1773 a fost construită casă scărilor, eliminându-se podul ridicător încă funcţional. Tot în secolul menţionat, cetatea exterioară a fost metamorfozată în parc.

Ultimii stăpâni au fost, prin relaţii matrimoniale, conţii din familia Haller. A suferit stricăciuni în timpului celui de-al doilea război mondial.

A fost preluată apoi de către gospodăria agricolă locală şi transformată în clădire de birouri şi depozite.

Ultima sa destinaţie economică este cea de loc pentru producţia şampaniei „Jidvei”. Din acest motiv, accesul interior rămâne dificil. Ne lipsesc date despre dotaţiile artistice interioare şi agresiunile neautorizate care au neglijat substanţa istorică a locului.

 

 

Transilvania