Cheud


Galerie foto

Cheud (Aranyos, com. Năpradea, jud. Sălaj). Amplasată la circa 2,5 km la nord de sat, pe malul Someşului, la intrarea īn defileul Benesat-Ticău, pe Dealul Cetăţii (circa 310 m). Acolo există două fortificaţii. Pe culme este prezentă o circumvalaţie de pămānt cu şanţ (avānd axele de 75 x 10 m). O dublare de şanţ s-a adăugat īn sud-vest. Cetatea a doua, cu o orientare planimetrică asemănătoare, se află situată mai jos (la cota 230 m). Aici ruinele sunt de la ziduri paralele, aflate la o distanţa de circa 10 m, cu grosimi de 1,15-1,30 m. Cel mai lung fragment de curtină are 25 m, iar elevaţia atinge cāţiva metri. Pereţii sunt din blocuri de calcar şi şisturi. Din dotările ei  s-au conservat traseul şi resturile unor elevaţii (pe circa 20 x 13 m), care par să trădeze o capelă ori un palat. Acolo a fost localizat un capitel gotic, decorat cu două rānduri de frunze de stejar. Sondaje arheologice inedite efectuate de S. Iosipescu (V. Vătăşianu, Istoria artei, p. 22; A. Medve, īn ActaMP, 16, 1992, p. 383-388).

Probabil la ea se referă un doc. de la 1264, īn care este vorba despre Paul Gśtkeled. Un alt doc., socotit ca fiind prima atestare directă (1276), a fost reinterpretat şi respins. Īn acest fel, actul de naştere al monumentului rămāne nesigur. Dar, este cert că cetatea a ajuns īn māini regale, după potolirea revoltelor ardelene. La 1344, poartă numele de Szilagy. Probabil a servit, cel puţin pānă către anul menţionat, rezidenţei comitelui de Sătmar, după care a intrat īntre atributele comiţilor de Maramureş, Sătmar şi Ugocsa. A fost dăruită familiei Jakch, la 1387. Īn clipa donaţiei se găsea īntr-o stare de degradare (muro abolitum et diruptum), dar a continuat să slujească īncă un timp oarecare (Adrian A. Rusu, īn ActaMP, 2, 1978, p. 100-102; Engel P., Archontológia. I, p. 268).

 

 

 

Transilvania