Cisnădie


         

        Galerie foto

        Cisnădie (jud. Sibiu). Fortificaţie amplă, grupată tot în jurul bisericii evanghelice.

        Aspectul ei general este în suferinţă datorită înconjurării sale prea strânse de o urbanistică de ambiţie urbană. Aceasta face ca majoritatea componentelor să nu fie doar greu vizibile, dar chiar intrarea este o probă de orientare, în lipsa indicatoarelor precise.

        Este foarte posibil ca întregul ansamblu să fi pornit de la un nucleu grevial. Capela rotondă, de clară factură romanică, păstrată parţial, la vest, între cele două curtine, este o componentă arhitectonică ce se putea asocia cu un donjon primar şi o curtină simplă, toate datând de prin secolul al XIII-lea. Oricum, prezenţa uneia dintre cele mai vechi pietre funerare, a saşilor din Ardeal, este o pledoarie suplimentară pentru un asemenea destin.

        Biserica a dispus de două incinte, ambele elipse neregulate. Cea mai apropiată curtină a dispus de un drum de strajă sprijinit pe arce din cărămidă, material care domină toată construcţia. Piloanele sunt masive, pornind de la socluri ceva mai largi, rectangulare. Parapetele au păstrat doar scheletul de lemn. Dar grija pentru acoperişul cu pantă către interior, a salvat în bună măsură instalţiile. Pe un sector există un ancadrament de uşă, rezolvat cu lemn, dar în maniera stilului gotic, care aparent nu conduce nicăieri.

        A două curtină a urmat după un şanţ, pentru care noi socotim că nu ar exista temeiuri să-l vedem funcţionând cu apă (H. Fabini). Umărul vechiului drum de strajă, care a funcţionat acolo, sunt ascunse de o streaşină cu ţigle. Orificiile de tragere ori ale ancorării structurilor de lemn au dispărut în cea mai mare parte la restaurările care au uniformizat totul.

        Turnul de poartă iniţial, din nord, a fost demolat în secolul al XIX-lea. El a dispus de un coridor care străbătea spaţiul ambelor curtine. Acum se mai poate vedea numai componenta finală a fostului culoar. În el se disting măcar bănci destinate gărzilor.

        Pe curtina exterioară mai întâlnim şi alte elemente de flancare. Fosta capelă romanică, transformată, are valenţe de turn la vest, în timp ce pe sud sunt alte construcţii care şi-au pierdut vechile aspecte, servind azi drept locuinţe parohiale ori bisericeşti. O parte din detalii sunt bine ecranate de iedera lăsată prea liberă a se extinde.

        Deşi a avut un transept larg, arhitecţii care s-au ocupat şi de fortificarea bisericii nu au ezitat să supraînalţe totul, cu nivele care concurează curtinele şi chiar turnul de pe vest.  

 

 

Transilvania