Cisnădioara


          Update (30.04.2010)

          Galerie foto

Cisnădioara (jud. Sibiu). Înălţată pe un platou stâncos, spre sud-est de centrul localită­ţii. Are o incintă de formă ovală, neregulată, cu dezvoltare axială nord-sud (aprox. 76 x 32 m), care înconjoară biserica romanică şi forme stâncoase. Este dotată cu drum de strajă şi creneluri. Zidurile au grosime medie de 1,40 m şi la început au dispus de crenelaje largi. Turnul de poartă de pe latura de sud a înlocuit pe un altul, mai vechi, se pare distrus la înce­putul sec. al XV-lea. Un alt turn a fost ridicat în exterior, independent de curtina de est. Din fundaţiile sale s-a păstrat întreagă latura răsăriteană (circa 5 m, gr = 1,10 m) şi sectoare scurte din laturile de nord şi sud (gr = 0,80 m). Ultimul turn este amplasat median pe incintă, în vecinătatea portalului vestic al bisericii. Pe mai bine de jumătate din sectorul de sud-est al curtinei se aflau, dispuse în şir, un nr. de opt intrări. Alte două intrări se aflau în extrema de nord-est a curtinei şi în vecinătatea colţului de nord-vest al navei bisericii. Unele dintre aceste uşi prezintă schiţări de arce frânte. Fortificaţia a fost datată în ultimele decenii ale sec. al XIII-lea ori în primele decenii ale veacului urm. pe baza unei monede din 1325. Nu sunt semnalate construcţii interioare şi nici materiale arheologice, în afara monedelor. Cer­cetări arheologice (ante 1973) incomplet publicate (R. Heitel, Arheologia monumentului de arhitectură romanică din Cisnădioara, în Apulum, 11, 1973, p. 273-290).

Biserica cu hramul Sf. Mihail era dăruită, în anul 1223, mănăstirii Cârţa. În mod cert, forti­ficaţiile azi cunoscute au apărut după construirea bisericii. Ultimele intervenţii la componentele de apărare datează din sec. al XV-lea. După unele opinii, rezultate din analiza regimului de stăpânire a satului, a servit ca loc de refugiu pentru călugării mă­năstirii Cârţa.

 

Transilvania

Hartă