Cluj-Napoca


 

Cluj

Galerie foto

 


 

Galerie foto

Cluj-Mănăştur (jud. Cluj). Fortificaţie de piatră ridicată în jurul mănăstirii benedictine din vechiul castru de comitat. Ziduri de incintă au fost semnalate pe laturile de nord, vest şi sud. Parte din ziduri se observau încă la începutul sec. al XIX-lea. S-au descris ca fiind fundate adânc (1,75 m), cu o grosime de 2,75 m, păstrându-se sectoare cu elevaţii de 1,55 m înălţime. Un „turn” (cu latura de 5 m) a fost găsit în colţul de sud-vest. Dar acolo putea să se fi aflat şi o altă clădire. La 9 m spre est, pe zidul sudic de incintă, a apărut un alt turn, reutilizat în sec. al XVIII-lea, pentru o criptă. Pe nivelul de călcare al acestor construcţii a fost găsit un denar bătut de regele Andrei al III-lea. Curtinele de est şi nord nu mai au aceleaşi dimen­siuni. Cele bănuite ca reprezentând închiderile de est sunt relaţionate cu ziduri transversale, care indică încăperi. Tocmai din acest motiv, par a fi nesigure. La mijlocul sec. al XIV-lea (1362) este menţionat acolo un palat abaţial (domus et pallacii domini abbatis) (poate pe locul „turnului” amintit mai sus), eventual şi o capelă independentă (Sf. Nicolae). Despre o fortifi­caţie care trebuia distrusă aminteşte regele Matia Corvin, în anul 1466 (Eszterházy J., în AK, 7, nr. 2, 1868, p. 109, fig. IV; Entz G., Die Baukunst Transsilvaniens im 11-13. Jahrhundert, în AHA, 14, fasc. 3-4, 1968, p. 328, 331; P. Iambor, Şt. Matei, Cetatea feudal-timpurie de la Cluj-Mănăştur, în AIIA. Cluj-Napoca, 18, 1975, p. 299-300; P. Iambor, Şt. Matei, Adriana Halasu, Consideraţii privind raportul cronologic dintre aşezarea şi cimitirul de la Cluj-Mănăştur, în ActaMN, 18, 1981, p. 150).

***

Cluj-Mănăştur – castelul. După secularizarea mănăstirii benedictine, în preajma anului 1540, nobilii din familia Podmaniczky transformă clădirile într-un castel. Cu toate acestea, arhiva vechiului convent a fost mutată la Cluj, în turnul bisericii Sf. Mihail, abia în anul 1557, ceea ce dovedeşte persistenţa unor vechi amenajări la fosta mănăstire. În acelaşi an se emite un ordin de demolare a castelului. Între timp, locul trece, pe rând în mâinile lui Francisc Forgács (ante 1567, prin donaţia împăratului Maximilian de Habsburg - post 1570, confirmare a principelui Ioan Sigismund), apoi al fiscului. Donaţia făcută iezuiţilor (1579) se va menţine până în anul 1606, până la alungarea lor definitivă din principat.

În anul 1609, principele Gabriel Báthori a donat castelul lui Farkas Kamuthy. În 1633 îl descoperim stăpânit de către Francisc Mikó. O ultimă menţionare, sub formă de castrum, este din anul 1649.

Bibliografie: Balogh Jolán, Kolozsvári kőfaragó műhelyek. XVI. század. Budapest, 1985, p. 316-318, 382.

 


Galerie foto

Cluj-Cetăţuie (jud. Cluj). Ansamblu de fortificaţie de tip Vauban, ridicat pe terasa din dreapta Someşului, dominând oraşul de la poale. A fost clădită în intervalul 1715-1735, cu tipicele bastioane masive, bune pentru artilerie, care în plan oferă imaginea unei stele. Terenul nu a permis construcţia unei fortificaţii cu plan regulat, ci doar unul deformat, uşor alungit pe axa nord-sud.

Profită din plin de pantele naturale din sud, în timp ce principalele lucrări au ocupat celelalte laturi. În marea lor majoritate au fost lucrări de pământ. Înspre nord au fost necesare şi şanţuri de protecţie.

        A avut două porţi din piatră, în est şi în sud. A doua străbătea şi unul dintre imobilele destinate garnizoanei. Alte două clădiri interioare au servit aceloraşi scopuri, dar şi funcţiei de închisoare.

         Inginerul proiectant se pare că a fost principalul artizan al operelor militare habsburgice din Transilvania, italianul Giovanni Murando Visconti.

         Rolul ei militar a fost acela de a controla oraşul Cluj. Nu s-au înregistrat niciodată lupte în preajma ei.

        Una dintre ipotezele rămase neverificate până în prezent, este aceea care presupune antecedente de fortificaţie, pe care le-au exploatat, mai mult ca repere topografice, constructorii secolului al XVIII-lea. Foarte plauzibilă poate fi amplasarea pe locaţie a vechii fortificaţii dacice Napoca. Precum se ştie, aceasta nu a fost niciodată regăsită pe teren, dar preluarea de către romani a numelui, face legătura. Până la dificile verificări arheologice, locul va rămâne unul dintre generatoare de legende ale oraşului.

 

 

 

 

Transilvania