Dezna


         Galerie foto

Dezna (jud. Arad). Această fortificație o întâlnim pe șoseaua dintre Sebiș și Moneasa, pe valea Sebișului, la ieșirea acesteia din Munții Codru-Moma, înspre extrema de nord-est a jud. Este situată pe culmea dealului Ozoiu, pe o muchie stâncoasă (375 m), cu orientarea sud-est – nord-vest. Cele două extreme ale formei de relief oferă și posibilitățile de acces. Dar, în timp ce prima direcție este cu deosebire dificilă, fiind doar pietonală, iar în partea finală cerând escaladări de stânci, traseul celei de-a doua este complet obturat de vegetație. La capătul său, a fost barat printr-un șanț. Astăzi el se prezintă doar cu lățimea de 15-20 m și adâncimea de peste 3 m. În timpul vieții cetății, peste el trebuia aruncat un pod. Mai admi­tem ca posibilă, aglomerarea pământului spre nord-vest, dincolo de șanț, într-un val. Acesta din urmă are un traseu aplatizat, care unește, ca și șanțul de altfel, pantele laterale accentu­ate, chiar prăpăstioase. Incinta cetății a primit forma alungită a micului platou. Se disting bine contururile zidurilor aflate spre sud-vest, exact la marginea unei prăpăstii, cu vizibilitate sporită către valea Sebișului. Acolo întâlnim o curtină înaltă de circa 7 m, întreruptă la mijloc prin ruinare, dar care a avut o lungime inițială de circa 26 de m. Lățimea cetății se poate și ea aproxima la circa 10-11 m. Aceste dimensiuni se pot măsura datorită menținerii unor contururi de fundații ori linii drepte ale terasei, pe toate celelalte laturi ale vârfului stâncos, în afara celei mai bine păstrate, dinspre sud-vest. Grosimea zidului de incintă este de 1,15 m. Pe latura opusă, nu mai există nici un fel de urme de ziduri. Marginea platoului îngăduia o amenajare nepretențioasă, formată probabil din ziduri scunde, protejate de pante. Astăzi ele sunt acoperite de pădure. În colțul sudic al cetății, la suprafața solului, se desenează pl. unei clădiri (aprox. 19 x 12,50 m). Contururile zidurilor exterioare par croite și pentru alte clădiri, în apropierea celei măsurate ori în partea opusă. Pe latura unde zidul se conservă, la o dis­tanță de 11,50 m de colțul de sud, întâlnim un turn exterior, adosat. El are dimensiunile exte­rioare de 5,80 x 7,60 m, la o gr de zid de un m. În dreptul său, spre interiorul cetății, curtina a dispărut. În turn se distinge o urmă de planșeu, probabil între primul și al doilea nivel, mar­cat prin capete de bârne încastrate. Sunt vizibile șase capete de bârne (0,20 x 0,20 m), poziționate la distanță foarte mică unul față de celălalt. Restul nivelelor nu a păstrat urme detectabile, datorită distrugerii pereților de vest și est. Acolo urmele planșeelor vor fi fost plantate invers decât la cele din latura vizibilă, pentru a mări forța de coeziune a turnului.

         Materialul de construcție al zidurilor este piatra de carieră, în care, sporadic, regăsim și bucăți de cărămidă. O parte din ea pare să fi fost romană. Această structură ne împiedică să apreciem dacă avem de-a face cu cele mai vechi componente ale cetății. Ar fi vorba, mai probabil, de faze refăcute radical, cândva în istoria cetății. Evident că toate componentele dezvoltate în timp, ca și cele interioare, ne rămân necunoscute (Adrian A. Rusu, G. P. Hurezan, Cetăți medievale din județul Arad. Arad, 1999, p. 47-50).

         Apare în anul 1317 în mâinile regelui, începuturile ei sunt doar presupuse ca fiind no­biliare. S-a bănuit că a fost construită de către Laurențiu de Pâncota, din stăpânirea căruia a trecut în acelea ale lui Kopasz Borsa, palatinul Ungariei și fratele voievodului Transilvaniei, Ladislau. Donată, la 1387, familiei Losonczi, care o deține până aproape de transformarea regiunii în pașalâc (Engel P., Archontológia. I, p. 301).

 

Transilvania