Feldioara


 

Feldioara – incinta din jurul bisericii parohiale (jud. Brașov). Opiniile sunt împărțite în legătură cu topografia cetății construite de către teutoni. Incertitudinile pornesc de la pre­zența a două locații posibile, ambele ridicate pe o terasă înaltă a Oltului. Unele presupuneri se îndreptă către cetatea târzie și premodernă („țărănească”), din extrema terasei, care a fost tăiată de restul platoului printr-un șanț impresionant (40-45 m lat și 20-25 m adânc), asociat unui val preistoric. Un punct de vedere diferit susține că fortificația teutonă a funcționat numai în jurul actualei biserici parohiale, care posedă unele componente romanice, însă numai din a doua jumătate a sec. al XIII-lea. La cea din urmă, componentele majore (incinta) au fost din pământ și lemn, folosind urmele aceleiași fortificații din epoca bronzului. Datarea refacerii (?) valului a fost pusă larg în cursul sec. al XIII-lea, iar suprapunerea printr-o curtină de piatră (l. = 2 m), în sec. XIV-XV (W. Horwath, Die fünf festen Plätze und das castrum munitissimum der Deutschritter, în vol. Das Burzenland. III/1. Kronstadt, 1929, p. 44; R. Popa, Kreuzriterburgen im südosten Transsilvaniens, în IBI Bulletin, 47/2, 1990-1991, p. 110; Cronica 1994, p. 30-31).

Prima mențiune explicită a unei fortificații din jurul bisericii datează din anul 1380.


Galerie foto

Feldioara – deal (Castrum Sancte Marie?, jud. Brașov). Cetatea este situată la capătul tera­sei (cota 510 m), înaltă cu circa 20 m față de cursul pârâului Homorodului, nu departe de vărsarea lui în Olt. Recent s-a sugerat că nivelul de la baza turnului din vestul incintei, ridicat cu blocuri cubice și bolți semicilindrice, a aparținut acelei faze, de la începutul sec. al XIII-lea. Este posibil ca el să fi fost un turn-donjon. Astăzi el se păstrează cu trei nivele, parter (sau pivniță?) boltit, și urma intrării la nivelul II. Incinta și celelalte turnuri au apărut mai târziu, în cursul secolelor XV-XVI (J. Lászlóvszky, Z. Soós, Historical monuments of the Teutonic Order in Transilvania, în vol. The Crusades and the Military Orders. Expanding the Frontiers of Medieval Latin Christianity. Budapest, 2001, p. 329-330). S-a formulat și părerea contrară, potrivit căreia, inițial a fost o incintă fără turnuri (R. Popa, Kreuzritterburgen im Südosten Transsilvaniens, în IBI Bulletin, 47/2, 1990-1991, p. 110). Dintr-o primă fază au fost suspectate sectoarele de cur­tină din nord și vest, cu gr de 2 m, pe fundații din blocuri de pietre paralelipipedice (40-50 m), fără mortar. Turnul de est nu a existat în prima fază. Tot atunci par să fi funcționat o serie de construcții interioare, pe fundații de piatră, dintre care cea mai importantă este o capelă. Nu s-au obținut elemente de datare. Cercetările arheologice (1993-1995) au fost neașteptat de irelevante (Cronica 1994, p. 31; Cronica 1995, p. 43; D. Căpățână, în vol. Feldioara – Marienburg. Contribuții arheologice la istoria Țării Bârsei. București, 2004, p. 59-63; www.vark.hu – Földvár).

Localitatea este menționată pentru prima dată la 1240, sub numele de villa dar, având în vedere numele ei de „Cetatea Sf. Fecioare”, în mod cert, trebuie să fi fost construită de cava­lerii teutoni, înainte de anul 1225.

 

 

 

Transilvania

Hartă