Firtușu


 

            Galerie foto

Firtușu (com. Lupeni, jud. Harghita). Este la cumpăna apelor dintre locul de geneză a Târnavelor, pe o înălțime de 1042 m. Fortificație instalată pe un platou aproximativ triunghiular (axele 95 x 70 m), cu pante prăpăstioase în nord și accentuate pe celelalte laturi, cu șanț și val pe laturile de sud și sud-est. Incinta dispune de ziduri cu gr diferite (2 m la est, 1,3 m la vest). Probabil intrarea a fost amenajată în sud. Prezența unui turn a fost infirmată de ultimele cercetări. În mijlocul incintei se află o capelă cu sanctuar în formă de potcoavă, care folosește masiv spolii romane, socotită din sec. XIII, dar care ar fi putut aparține și minoriților instalați acolo între anii 1737-1780. Un număr de clădiri clare apar figurate în incintă, pe ridicarea topografică iosefină. Datarea s-a bazat pe ceramică nepublicată, datată în sec. XI-XII. În depozitul Muzeului din Odorhei se găsește numai ceramică din sec. XV-XVIII. Cercetări arheologice din anii 1950, 1959, 1977 și 1978 (Orbán B., A Székelyföld leirása történelmi, régészeti, természetrajzi s népismei szempontból. I. Pest, 1868, p. 126-127; Dávid L., A középkori Udvarhelyszék mûvészeti emlékei. București, 1981, p. 135-139; Benkő E., Kelet-Erdély „korai” kővárai, în Castrum Bene, 1, 1990, p. 69; Rep. Harghita, p. 130; www.varak.hu – Firtos; Sófalvi A., Sóvidék a középkorban. Fejezetek a székelység középkori történelméből. Székelyudvarhely, 2005, p. 154-158).

Cetate fără menționări contemporane scrise. Din acest motiv a fost subiectul unor scenarii istorice diverse, din care nu au lipsit mai ales socotirea ei drept cetate regală, înainte de colonizarea secuilor. Indicii toponimice dau de înțeles că cetatea ar fi avut un oarecare rol și în secolele XV-XVI (1597).

 

Transilvania