Florești


         Galerie foto

Florești (jud. Cluj). Amplasată la sud de localitate, pe Dealul Lazului (în jur de 600 m). Posibilă fortificație de epoca bronzului, reluată de medievali. Incinta elipsoidală centrală, orientată vest-nord-vest – est-sud-est (60 x 35 m), este înconjurată, cu 10-12 m mai jos, de un șanț aproape inelar, absent pe un tronson de circa 70-80 m, spre sud-est. Spre sud, valul este conservat până la înălțimea de 3 m, în rest înălțimile abia ajung până la un m. După o pantă accentuată, de circa 10 m, primul șanț este dublat către sud și nord de alte valuri și șanțuri mai scurte, de 35, respectiv 70-75 m. Accesul se conturează dinspre est, pe curba de nivel. Fortificațiile propriu-zise constau dintr-o palisadă dublă, poziționată la marginea platoului central, și o incintă de piatră, cu urme conservate către est. O construcție masiv㠖 un zid-scut sau poate un turn cu parter orb, cu o lățime de 4,40 m și o înălțime mai mare de 6,75 m – a fost prezentă spre nord, la marginea platoului central. Cel puțin primul val a fost întărit, spre exterior, pe panta de 35°, cu bârne culcate orizontal, la distanță de 0,50 m una de alta, pe o l. de 2,70 m. În interiorul incintei a fost descoperită o construcție de piatră, orientată est-vest, cu ziduri groase de 0,70 m (Adrian A. Rusu, Cetatea Florești, p. 281-298).

       Cetate episcopală construită între anii 1282-1300, probabil împotriva benedictinilor de la Cluj-Mănăștur. La 1312 era administrată de oamenii voievodului Ladislau Kan. A fost un timp preluată de către rege. A revenit apoi episcopiei, cândva anterior anului 1331, până la momentul abandonării sale definitive, intervenită aproape de mijlocul sec. al XV-lea (Kelemen L., A szászfenesi Leányvár, în A Hirnök, 20, nr. 10, 1923, p. 245-247).

 

 

 

Transilvania