Mălăiești


 

Galerie foto

Mălăiești (jud. Hunedoara). O regăsim între valea omonimă și Valea Domnească, la ex­tremitatea sudică a satului. Pe o mică culme, abruptă către vest, a fost construit inițial un turn-donjon cu bază rectangulară (7,20 x 7,20 x 7,25 x 7,30 m, cu grosimea la bază de 1,90 m, iar apoi, la fiecare etaj grosimea a fost restrânsă până la 1,30 m). Cei 11 m înălțime au fost separați în trei nivele, cu planșee din scândură pe câte cinci bârne plantate la fiecare etaj, în opoziție cu cele anterioare. Parterul a fost orb. Intrarea a funcționat la etajul II, pe latura dinspre vest (2,35 x 1,40 m), cu platformă ridicătoare și orificii pentru o bârnă de blocare. Ferestre au existat câte una la nivelele II (spre est) III (spre sud) și trei la ultimul nivel (sud, est, nord). În interior, tencuielile păstrează amprentele unor scări de lemn și a unei sobe de cahle. Zidăria este din piatră de râu și locală, spartă neglijent, împreună cu puține calcare romane. După câte se pare, incinta, de forma unei elipse neregulate, s-a ridicat în jurul tur­nului numai în cursul sec. al XV-lea. Nu se cunosc cu precizie asocieri cu alte elemente de construcție ori apărare, din perioada dinaintea anului 1400. Cetatea a funcționat, cu amplifi­cări importante, până la în sec. al XVII-lea.

Nu are referințe documentare din epocă, unica atestare provenind de la începutul sec. al XVII-lea. Înălțată pe pământurile cnezilor și nobililor români din familia Sărăcin, de la Sălașu de Sus. Perioada de construcție trebuie să fi fost sincronă cu aceea a cetăților foarte asemănă­toare, de la Suseni Râu de Mori și Răchitova (către sfârșitul sec. al XIV-lea) (V. Eskenasy, Adrian A. Rusu, Cetatea Mălăiești, p. 53-92, cu reconstituire grafică; Adrian A. Rusu, Die Burgen des Hatzeger Distrikts im 15. Jahrhundert, în Castrum Bene, 2, 1990, p. 260).

 

 

 

Transilvania

Hartă