Medieşu Aurit


 

Galerie foto

Medieşu Aurit (jud. Satu Mare). Unele mici sondaje arheologice efectuate în anul 1970, în colţul de nord-est al castelului de secol XVII, au arătat că există structuri de zidărie mai vechi (sec. XIV-XVI), cu un şanţ anterior, escarpat cu piatră, pe fundul căruia au fost găsite materiale arheologice din sec. XIII-XIV. Doc. arheologice au rămas doar enunţate şi nepublicate (S. Dumitraşcu, Săpăturile arheologice din anul 1970 la Medieşul Aurit – castel, în Crisia, 4, 1974, p. 104-105). Suprapunerea unei cetăţi de pământ, de către o fază de piatră corespun­zătoare substrucţiilor castelului de secol XVII, este doar o simplă supoziţie, cu nimic dovedită.

Pe baza unui doc. din anul 1377, s-a apreciat că o cetate de secol XI ar fi fost luată de către oficialitate, de la români (Fr. Pall, în AII Cluj, 12, 1969, p. 9 şi urm.). Pe de altă parte, o sursă istoriografică mai veche, indica faptul că, la 1278, cetatea numită Jakó a fost confiscată de rege de la Andrei, fiul lui Jakó, din neamul Kaplony şi dăruită voievodului Transilvaniei, Nicolae, fiul lui Mauriciu (Szirmay A., Szathmár vármegye fekvése, történetei és polgári esmérete. II. Buda, 1810, p. 311). Localizarea a fost făcută şi pentru Seini (v. şi acolo). Inf. nu a mai fost regăsită şi a rămas incertă, ba chiar judecată a fi un fals pe baza unui doc. autentic din anul 1274 (cf. Pauler Gy., A magyar nemzet története az Árpád-házi királyok alatt. Budapest, 1899, p. 598). Litera doc. de la 1377 este însă valabilă pentru a doua jumătate a sec. al XIV-lea, dove­dind că cetatea era în funcţiune, având şi un domeniu cu români convertiţi la catolicism. Atestările castelului continuă din a doua jumătate a sec. al XV-lea.

 

 

 

Transilvania