Mehadia


 

         Galerie foto        

Mehadia (jud. Caraș-Severin). Fortificație vizibilă pe dealul Grad, în apropierea locu­lui de vărsare a văii Bela-Reca, în Caraș. Pe o culme îngustă și prăpăstioasă, orientată nord-sud, accesul este permis doar printr-o șa dinspre nord. Acolo s-a amplasat un donjon cu bază hexagonală (l = 6,50-7,70 m, gr = 2,20-2,30 m). S-au conservat doar laturile de vest, nord-vest și, parțial, cele de nord și sud-vest. Înălțimea de astăzi este de circa 16 m. Parterul a fost bol­tit. Deasupra se disting alte două sau trei etaje. Nivelul al II-lea, măsurat la 6,20 m, a putut fi divizat cu planșee sprijinite în laturile de zidărie care au dispărut. Pe latura de vest sunt urmele consolelor pe care se sprijinea platforma de la intrare. Urme de ferestre de tragere se disting pe laturi. Materialul de construcție este piatra șistoasă, calcarul și cărămida, parte spoliate din ruine romane. În timp neprecizat a fost ridicată și o incintă elipsoidală (60 x 10 m, gr = 1,50 m), care poseda la extrema de sud un turn cu bază circulară. Un alt turn posibil, a funcționat în dreptul porții și a podului construit pe picioare de piatră. Se semnalează și o construcție interioară pe latura de vest. Șaua de acces a fost tăiată de un șanț săpat în stâncă (N. Săcară, Castrum „Myhald”, în Tibiscus, 1, 1975, p. 167-183; Șt. Matei, Aspecte, p. 110-113).

Cetate inițial nobiliară (?), construită probabil în intervalul 1263-1270, de către Ioachim Gútkeled. Asediată fără succes, la 1312, de trupele regale, apoi preluată de regalitate în anul 1321. Nu își schimbă statutul în perioadele urm. (Engel P., Archontológia. I, p. 367).

 

 

 

Transilvania