Mirăslău


Galerie foto (07.07.2009)

 

Biserica fortificată de la Mirăslău (județul Alba). Monument medieval dispărut

 

 

Situată în partea dreaptă a râului Mureș, într-o zonă colinară, la 7 km nord de municipiul Aiud, localitatea Mirăslău poartă urme ale prezenței umane în zonă încă din neolitic, continuând cu epoca bronzului, epoca fierului, perioada romană, perioada feudală[1]

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1219[2], aceasta apărând sub numele de „Myroslov”.

După afirmațiile unor localnici în punctul „Cimitirul unguresc” a existat o biserică al cărei pavaj interior din cărămidă a fost observat în urmă cu câțiva ani cu ocazia unor lucrări de excavare efectuate în zonă (probabil pentru a se extrage piatră din ruine n. a.). Existența acestei biserici poate fi prezentată deocamdată numai ca o ipoteză susținută în prezent doar de unele mențiuni documentare, schițe asociate unor relatări scrise și aspectul suprafeței solului în punctul respectiv.

În anii din urmă, imagini din satelit au adus la lumină contururile întregului ansamblu (vezi galeria foto). Denivelările se disting imediat în teren (vezi galeria foto). Înspre marginea sud-estică a platoului, unde se află cimitirul amintit se observă o delimitare a unui spațiu dreptunghiular, orientat pe axa V-E, având dimensiunile de 7,5 x 13 m. Delimitarea este făcută printr-o ușoară denivelare a solului pe margini și o adâncire a spațiului interior (vezi galeria foto).

Este vorba, presupunem noi, de urma fostei biserici. În părțile de vest, nord și est la distanțe variind între 5 și 8 m se află un val având o înălțime de aproximativ 0,5 m și o lățime de 5-6 m. Urmează un șanț apoi un alt val, cu înălțimea luată în exterior de 0,5-1 m și lățimea de aproximativ 8 m. Laturile oblice ale șanțului au în medie 6 m, iar distanța dintre vârfurile valurilor este de 10-12 m. Atât cele două valuri cât și șanțul au un traseu ușor rotunjit. Pe laturile de nord și vest a valului din interior se observa urmele a două amenajări de formă aproximativ pătrată cu laturile de 5-6 m (vezi galeria foto). Acestea pot proveni de la două turnuri. Faptul că toate laturile lor în afară de cele dinspre partea cu biserica sunt marcate de ușoare alveolări se poate datora faptului că de acolo a fost extrasă până și piatra de temelie. Pe întreaga parte de sud precum și parțial pe laturile de vest și est lipsește șanțul și valurile. Lipsa acestora chiar din construcție pe motiv că poziția este apărată natural nu se justifică. Panta pe latura de vest este mult mai abruptă.

Prima menționare documentară a unei biserici în Mirăslău o avem din anul 1274[3]. Petru cel Mare (Magnus), pentru mântuirea sufletului fiului său ucis, a lăsat capitlului de Alba Mirăslăul împreună cu biserica de piatră cu hramul „Sfântul Petru”.

Într-un registru al dijmelor papale este amintit, din 1332 până în 1336 un Paul sacerdos de Miruslov, Myruslaw, Mezkun Miruslow[4]. Acesta a plătit arhidiaconatului de Turda, în anul 1332, suma de 40 denari la prima dare și un gros și șase denari la cea de a doua dare. În 1333 a plătit 18 denari prima dare, iar în 1334 suma de 22 denari la cea de a doua dare[5].

Menționări ulterioare a faptului că la Mirăslău a existat cel puțin o construcție cu rol de biserică avem, printre altele, din două relatări de epocă ale bătăliei de la 18 septembrie 1600 dintre Mihai Viteazul și generalul imperial Gheorghe Basta. Este vorba despre relatările lui Tommaso Cavrioli[6], ofițer în armata lui Basta și Achille Tarducci[7]. În ambele relatări este prezentată și câte o schiță cu amplasarea în teren a celor două armate[8].

În schița lui Cavrioli reprodusă de Veress[9] (vezi galeria foto), se pot observa trei clădiri care ar putea fi considerate biserici. Prima, cea din partea stângă a schiței, are o formă evidentă de biserică. Mai există, însă, două clădiri cu mai multe nivele dispuse sub forma unui turn așezate deasupra și sub litera „C” din schiță. În schimb în desenul lui Tarducci (vezi galeria foto) nu apar decât două asemenea construcții. Una este cu siguranță aceeași cu cea din schița lui Cavrioli, situată în stânga imaginii, în afara aglomerării de case. În ambele schițe este singura clădire cu aspect cert de biserică.

Unele relatări de la începutul secolului XX ale bătăliei, bazate pe textele mai sus amintite, vorbesc de asemenea de mai mult de o biserică. Török Bertalan afirmă că pe planul lui Achille Tarducci se văd două biserici: „Una pe locul actualului cimitir și a doua pe platou (șes)”[10]. Andrei Veress spune că Basta și-a stabilit oștirea lângă biserica de sus[11]. Probabil ei au fost influențați și de situația din acel moment așa cum apare ea într-un plan după o hartă militară (vezi galeria foto) pe care apar marcate trei biserici.

Având în vedere data elaborării planului, credem că el prezintă, începând din partea de sus, următoarele biserici: biserica românească din lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli” datând din sec. XVIII[12], demolată în anul 1984 și înlocuită cu o biserică de zid amplasată în alt punct, actuala biserică reformată, datând din anul 1843[13] și o biserică azi dispărută.

Dacă aceasta din urmă a fost singura din zonă, până la construirea celorlalte două nu putem ști în actualul stadiu al cercetărilor.

Putem doar afirma, ținând cont de datele prezentate mai sus, că la Mirăslău, în punctul „Cimitirul Unguresc”, a existat o biserică medievală fortificată, a cărei vechime ar putea fi anterioară anului 1274. După toate probabilitățile, fortificațiile au fost înălțate ceva mai târziu, în cursul secolelor XV-XVI.

 

Paul Scobotă


 

[1] Pentru bibliografie, vezi Repertoriul arheologic al județului Alba, Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia, 1995

[2] Documante Privind Istoria României, veacul XI, XII și XIII, C. Transilvania, vol. I (1075-1250), Ed. Academiei RPR, 1953, p. 170, doc. 113.

[3]Györffy György., Az Arpád-kori Magyarorszag Tőrténeti Földrajza. II, Budapest, Akademiai kiadó, p. 174.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Descrierea bătăliei este datată 30 septembrie 1600 - Praga. A fost trimisă la Roma de către nunțiul papal Filippo Spineli în 20 octombrie (vezi Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești. vol. VI. Acte și scrisori (1600-1601). București, Ed. Cartea Românească, 1933 p. 204 , doc. 195).

[7]Achille Tarducci, Fatte dai signor Giorgio Basta , genera le dell armi nell Vngaria Superiore, Venetia, MDCI.

[8] Veress este de părere că schița lui Cavrioli este originalul care a fost reprodus atât de Tarducci cât și de Hurmuzaki în Documente, IV/2 (vezi Andrei Veress, op. cit., p. 206, nota 1). De asemenea desenul lui Tarducci este reprodus și de I. Lupaș, Epocele principale în istoria Românilor. Ediția  II. Cluj, p. 19.

[9] Conform Andrei Veress, op. cit., p. 207, schița se găsește în Arhiva Vaticanului, Fondo Borghese III 87.e.

[10] Török Bertalan , Erdely történelmeból. Báthory Zsigmond fejedelemme választásaról a miriszlói csatáig, în „Evkönyve”, Gyulafehervár, 1903, p. 52.

[11] Veress, A Miriszloi csata, în „Az Erdely Múzeum-egyesulet, Kolozsvár”, 1907, p. 70.

[12] Șematismul Eparhiei de Alba Iulia, 1 ianuarie 1996 , p. 220, nr. 38.

[13] Informație obținută de la pastorul bisericii reformate din Mirăslău, d-na Korodi Kiss Ibolya.

Transilvania

Hartă