Sălard


         Galerie foto

Sălard (Adrian, jud. Bihor). O regăsim nu departe, spre est, de ultimele case ale comunei. Ruina unui turn (3 x 2,80 m, h = 8 m), construit din cărămidă prinsă cu mortar de foarte bună calitate, este singurul reper care mai aminteşte de ea, lângă cursul regularizat al Barcăului, care astăzi străbate o parte din vechea sa incintă. Din acelaşi rest de turn se mai poate deduce o repartiţie pe trei sau patru nivele, delimitate cu planşee de lemn şi urma unei nişe de deschidere (fereastră?), la nivelul II-III. Nu se cunosc cercetări arheologice. O altă movilă, interioară incintei deja semnalate, se află spre sud-vest (Al. Avram, Fortificaţii medie­vale din Crişana, în Biharea, 1973, p. 201-207; www.varak.hu – Szalárd).

Cetate clădită probabil la mijlocul sec. al XIII-lea, de către Paul Geregye, jude al regatului. În 1277 este ocupată, de la urmaşii direcţi ai constructorului, de către regele Ladislau al IV-lea Cumanul. A fost dăruită imediat lui Toma Borsa şi fiilor săi. A urmat asediul din anul 1294, ordonat de către Andrei al III-lea. Deşi cucerită, a fost lăsată în mâinile foştilor stăpâni. A fost apoi rezidenţa palatinului Kopasz Borsa între anii 1302-1317, respectiv până la cucerirea sa de către regele Carol Robert. A de­venit cetate regală, asociată titlului de comite de Szabolcs, cel puţin până la 1349. După acest an ajunge în patrimoniul reginei. În anul 1389, regina Maria a zălogit-o nobililor din familia Jakch, iar la 1395, Sigismund de Luxemburg o dăruieşte lui Nicolae de Zsidó şi fraţilor săi. De la ei, prin divizarea succesiunii trece, în sec. următoare, în stăpânirea familiei denumite Csáki (Engel P., Archontológia. I, p. 265).

 

Adrian Andrei Rusu

 

 

 

Transilvania