Sibiu


 Galerie foto

Sibiu (jud. Sibiu). Potrivit unor interpretări, numele german al provinciei a fost o coruptelă de la Cibinburg. Această fortificaţie, care ar trebui datată anterior mijlocului sec. al XII-lea, nu a fost descoperită. Se consideră că la 1366, localitatea ridicase două incinte, în piatră şi cărămidă, ambele având ca nucleu biserica parohială. Prima dintre ele a fost presu­pusă, fără o argumentaţie verificabilă, ca existând deja în vremurile domniei regelui Andrei al II-lea. Unele fragmente ale curtinei ar mai fi vizibile în pivniţele unor imobile. Se afirmă că a dispus de cel puţin două turnuri, dintre care unul cu acces pietonal, păstrat şi astăzi peste scara denumită Saag, iar cel de-al doilea, Turnul Preoţilor, demolat la sfârşitul sec. al XIX-lea. Pentru a doua incintă (care includea Piaţa Mică), adosată către est, au fost indicate ziduri dublate în două puncte diferite (str. Elena Pavel, nr. 1 şi Azilului, nr. 1), dar fără documenta­ţie publicată (H. Fabini, Sibiul gotic, p. 148, 193; P. Beşliu-Munteanu, Cronica 1983-1992, p. 96-98). Dublarea incintei a doua s-a realizat la mijlocul sec. al XIV-lea, în sectorul denumit Zwinger. Turnul Sfatului fusese turnul ei de poartă. Cetatea întreagă este chiar desenată, în mod ideal, ca fiind un pentagon neregulat, cu patru turnuri rectangulare, cu suprafaţa de un hectar (P. Niedermaier, Der mittealterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und im Kreischgebiet. Theil I. Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241. Heidelberg, 1996, p. 205, fig. 144). Către sfârşitul aceluiaşi veac s-a finalizat şi o a treia incintă, de piatră şi cărămidă, care proteja Oraşul de Sus. În sfârşit, cea de-a patra incintă, care înconjura Oraşul de Jos, ar fi fost începută şi ea către sfârşitul sec. al XIV-lea şi finalizată la 1410. Pentru toate aceste linii de fortificaţii nu există decât numeroase presupuneri şi foarte puţine argumente detaliate (Rep. Sibiu, p. 202-203).

 

 

 

Transilvania