Slimnic


 

Galerie foto

Slimnic (jud. Sibiu). Cetatea este situată la sud-est de centrul satului, pe o înălţime dominantă (circa 500 m), la sud-est de râul omonim. Accesul este în pantă spirală. Posedă o incintă cu axa mare orientată nord-sud, care conţine un complex de clădiri, incluzând alte două incinte, rezultate din mai multe etape de construcţie. Una dintre ele este dominată de o ruină de biserică gotică, trinavată (sec. XIV-XV). În nordul complexului există un turn masiv (10 x 10 m, gr = 4 m), cu parter boltit în arce gotice încrucişate. Etajele i-au fost refăcute, ul­tima destinaţie fiindu-i aceea de clopotniţă. O capelă cu altar poligonal şi urme de bolţi a fost ataşată de latura de est a turnului (sec. XIV). Prima incintă este presupusă să se fi construit cândva între sfârşitul sec. al XIV-lea şi 1450. Aglomerarea de construcţii din sudul incintei primare ar putea fi provenită şi de la un vechi palat (Monica Neacşu, Slimnic Castele and its Position in the Development of Military Architecture in Medieval Transylvania, în Annual of Medieval Studies at CEU, 7, 2001, p. 65-95).

La 1349 localitatea avea un sufix german care reclamă existenţa cetăţii, după ce, înainte vreme el fusese nominalizată doar cu -berg (= deal, lb. germ.). În anul 1342 se menţionează capela Tuturor Sfinţilor, dife­rită de biserica parohială, cu hramul Sf. Bartolomeu. Prima ar putea să fi fost lăcaşul din cetate. Nu se cunosc date despre potenţialii constructori, dar ei pot fi bănuiţi a fi greavi locali. Stările de stăpânire s-au modificat în sec. al XV-lea.

 

 

 

 

Transilvania