Şinteu


      Galerie foto (13.09.2009)

Şinteu (nume artificial, Piatra Şoimilor, Solyomkő, Şoimi, sat Peştiş, jud. Bihor). Situ­ată la circa 10 km nord de Aleşd, în Munţii Plopiş, la capătul unui drum forestier dezvoltat spre stânga, înaintea vechii bisericii de lemn a satului Peştiş. Este amplasată în imediata apropiere a unui canton silvic, pe o înălţime de 484 m˛. Conţine două părţi distincte. Cetatea principală este situată în vest. Urmează apoi un spaţiu intermediar, în care întâlnim ruina unei capele, refăcută major, cu cărămidă. Extrema din est, situată la circa 300 m, se compune practic dintr-un singur turn rectangular, situat pe stânci.

La cetatea principală est sigur este vorba de o acumulare constructivă extinsă pe mai multe secole, greu de urmărit în evoluţie datorită nivelului exagerat de dărâmături. Platoul mic, de pl. aprox. dreptunghiular, pe care se află situată, are o dezvoltare est-vest. Accesul se făcea numai dinspre est, peste un şanţ larg, săpat în stâncă, unde pare să fi existat un pod pe piloni de piatră. Celelalte laturi sunt prăpăstioase, cu stânci spectaculoase. Miezul construcţiei îl formează un corp rectangular, construit distinct din blocuri rectangulare. Probabil este vorba despre cea mai veche parte a cetăţii (donjon ori palat). Lui i se adoseasă alte ziduri, ridicate în altă tehnică. Pe marginea platoului există urme de ziduri, şi din ele, par a se distinge fragmente de curtină cu contraforturi spre sud şi vest. La nord-est resturi de zidărie sugerează traseul unui fost bastion cu traseu semicircular. Bună parte dintre ele se mulează pe stânci. În noianul de ruine provin două deschideri în arc frânt, fără ancadramente, suprapuse. Se distinge bine un nivel de planşeu fixat la sud în stânci, iar la nord în fosta curtină prăbuşită. Stânca a fost perforată pentru a adăposti un fel de tunel compus grote scurte, cu urme de vechi auxiliare din lemn.

Releveul reprodus de către noi este singurul pe care îl cunoaştem. El a fost inclus într-o teză de licenţă veche de aproape 50 de ani, fără să i se releve autorul. El necesită, în mod sigur, corecţii majore.

S-a presupus că a fost ridicată pe către primul posesor cunoscut al domeniului, Paul din neamul Geregye, dacă nu de unul dintre fiii săi, într-un interval larg, cuprins între anii 1242-1276. În anul 1278, domeniul a fost dăruit lui Toma, din neamul Borsa. Prima menţionare este din anul 1306, ca cetate a familiei din urmă. Face obiectul mai multor evenimente militare, cu prilejul consolidării puterii regale a lui Carol Robert. După anul 1318 este cetate regală, cone­xată cu demnitarii comitelui de Bihor. La 1389 este donată unor nobili, iar apoi succesiv, până când stăpânii ai ei ajung (1406-1409) membri familiei Lackfi (Engel P., Archontológia. I, p. 414).

 

 

Transilvania

Hartă