Tăuţi


 

         Galerie foto  

Tăuţi (Castrum Sancti Michaelis, Lapis Sancti Michaeilis, Szentmihálykő, com. Meteş, jud. Alba). Cetatea se regăseşte la sud-vest de sat, către izvoarele pârâului omonim, pe o culme de circa 660 m. Pe un platou stâncos, probabil artificial nivelat, a fost ridicat un turn-donjon cu bază patrulateră neregulată (dimensiunile aprox., de la est spre sud: 6,40 x 12,20 x 7 m x 10 m, cu gr de circa 2,70 m), păstrat până la 1,20 m înălţime. O curtină este marcată prin prelungirea laturii de est a donjonului, către nord, apoi se întoarce spre vest-sud-vest, într-un unghi ascuţit, pentru a face apoi alt unghi, pentru o ultimă latură, în sud-vest, până la prăpastia de care se sprijină şi donjonul. Sectorul de vest a curtinei este dublat, în aşa fel încât formează un palat. Din perioada care ne interesează, se pare că mai fac parte o încăpere adosată donjonului, către est (de la nord, spre est: 9,16 x 4 x 8,50 x 6,40 m, gr = 2,50 m) şi structurile unui pod aruncat peste un şanţ săpat în stâncă. Toate compartimentările (un palat pe latura de vest, încăperi adosate pe latura de sud-vest, intrări, porţi) aparţin unui interval de timp mai îndelungat. Doar curtina exterioară, cu bastionul în formă romboidală, se pot asocia cert sec. al XVI-lea, restul fiind plasabil în intervalul de funcţionare (sec. XIII-XV). Cercetări arheologice desfăşurate acolo între anii 1962-1964 (Gh. Anghel, I. Berciu, Cetatea Tăuţi, p. 196-208; Gh. Anghel, Fortificaţii medievale, p. 184-189).

Cetate fundată după mai 1276, de către episcopul Petru de Alba Iulia, în pădurea Fylesd, pe un deal potrivit ad faciendam munitionem, fost al capitlului din locul rezidenţei episcopale. A funcţionat până în sec. XVI (Engel P., Archontológia. I, p. 428).

 

Transilvania