Unguraş
Unguraş (Bálványos, jud. Cluj). Cetatea s-a aflat pe un deal (Dealul cetăţii). Se disting pe teren încă urmele de trasee de ziduri, pe un perimetru aprox. dreptunghiular, de circa 25 x 15 m. Cercetările arheologice, aflate în curs (P. Iambor ‒ între timp decedat, I. F. Pascu), au descoperit, printre altele, şi fundaţiile vechiului donjon (Cf. KMTL, p. 78).
O consemnare documentară din 1269, care nu se leagă clar de numele ei, ar fost interpretată ca atestându-i deja prezenţa. Amintită sigur la 1291 şi deţinută de către voievodul Ladislau Kan şi fiii săi până către 1321. A fost asociată mereu demnităţii voievodale. În ultimul deceniu al sec. al XIV-lea a fost stăpânită de către familia Losonczi. După ce revine pentru scurt timp în mâini regale (1403-1406), ajunge în stăpânirea familiei Lackfy. În 1456 s-a făcut o nouă donaţie în favoarea familiei Várdai. La 1458 ajunge în posesia lui Ioan Gereb de Vingard. După prima domnie a lui Petru Rareş, a fost cedată lui Ştefan Mailath, dar este cucerită prin luptă ori negociere de la castelanii Moldovei. A fost apoi schimbată cu Nicolae Kosar, pentru castelele de la Vurpăr şi Vinţu de Jos. În fine, prin manevrele atotputernicului Gheorghe Martinuzzi, episcop de Oradea şi tezaurar al principatului transilvan, este demolată sistematic, iar materialul de construcţie recuperat este întrebuinţat la construirea noii cetăţi de la Gherla.