Vingard


         Galerie foto

         Vingard (Weingartskirchen, jud. Alba). Castel apărut īn sec. XV, după ce familia Gereb şi-a stabilit acolo rezidenţa. Ascensiunea sa a fost serios ajutată de relaţia de rudenie prin alianţă cu Ioan de Hunedoara. Posibil ca Ioan (al II-lea) Gereb, cumnatul guvernatorului (decedat īn anii 1471-1472), ori fiul său Ioan (al III-lea) să fi ridicat construcţiile care au fost definite drept castel. Un reper de luat īn considerare este renovarea bisericii parohiale, care s-a terminat la 1461. S-a īnregistrat o plāngere a saşilor potrivit căreia unul dintre fraţii Gereb, Matia, īncerca să ridice statutul locului, construindu-i fortificaţii īn iarna anilor 1473/1474. De notat că intenţiile constructive ale stăpānilor se manifestau atunci concomitent şi pentru Făgăraş.  Īn 1487, este consemnat drept cetate cu castelan, iar la 1497 apare şi un provizor. La acea dată, Petru Gereb ajungea la cele mai īnalte demnităţi baroniale. Īn anul 1504, constatānd stingerea fără urmaşi masculini a vechii familii stăpānitoare, rege şi-a donat fiul bastard, Ioan Corvin, cu toate fostele lor averi. Īn acelaşi an, căpitan era Ivan Horvath de Raczwaya (probabil Croaţia). La 1509, dintr-un document al regelui Vladislav al II-lea, reiese că acelaşi Horvath, īn numele său şi al fiului său Caspar, īmprumutaseră pe văduva lui Ioan Corvin, Elisabeta Frangepan, cu suma de 11.500 de florini, avānd zălog domeniul īntreg. Īn urma actului regal, stăpānirea a fost recunoscută celor doi Horvath. Nu foarte tārziu, familia Bethlen a revendicat domeniul, justificānd linia feminină de moştenire, dar Caspar Horvath a moştenit locul īn continuare. Īn 1511, Sibiu protesta din nou īn legătură cu īntărirea cetăţii de către stăpānii de atunci. Caspar Horvath s-a alăturat partidei habsburgice şi a continuat să-i ţină partea, chiar şi după 1529, cānd balanţa a trecut de partea lui Ioan Szapolya. Īn aprilie 1531, după o demonstraţie militară de o zi, cetatea i s-a predat celui din urmă. Īn 1532 Szapolya a schimbat cetatea Devei, dānd-o lui Mihail Keserű. Imediat, īntregul domeniu a fost rehotărnicit. După instalarea Habsburgilor, Ştefan Keserű a participat la o rebeliune īn 1553. Voievodul Ştefan Dobó a fost trimis īmpotriva Vingardului. Materiale de asediu au fost solicitate de la Sibiu. Comitele de Tārnavă, Grigore Apafi a primit poruncă să dărāme cetatea. Se raporta apoi că, din cauza iernii şi a ciumei, porunca de demolare nu s-a putut duce la capăt nici măcar īntr-o jumătate de an. Cetatea a fost totuşi distrusă, după cum rezulta dintr-o plāngere din anul 1460, īndreptată lui Apafi, acuzat că nu doar a dărāmat locul, dar l-a şi jefuit. Īn 1565 se afla īn stăpānirea lui Ştefan Keserű, căsătorit cu Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Ţării Romāneşti. Ulterior au intervenit alţi stăpāni, care au acţionat şi la nivel constructiv, contribuind din plin la nivelarea sau reciclarea urmelor vechi.

Urmele din localitate sunt cu totul precare, iar identificarea nu poate fi asigurată decāt de o cercetare aplicată, arheologică şi pe resturi de clădiri. La vest de biserica parohială, pe amplasamentul fostei curţi a Colegiului Bethlen din Aiud. O clădire izolată, din apropierea capelei reformate pare să conserve ziduri din vechile construcţii. (G. Gündisch, H. Krasser, Th. Streitfeld, Dominium, Kirche und Burg von Weigartskirchen, īn vol. Studien zur Siebenbürgischen Kunstgeschichte. Köln-Wien, 1976, p. 176-190).

Deşi se menţionează existenţa unor fortificaţii īn jurul bisericii parohiale medievale, ele sunt doar cele ale unui gard de cimitir. Urmele se disting pe imagini aeriene.

 

 

 

 

 

Transilvania