Voivozi


 

           Galerie foto

        

Voivozi (com. Şimian, jud. Bihor). La circa 4 km spre sud de centrul localităţii, pe un pinten de deal din vecinătatea râului Bistra, la locul desemnat cu numele de Bisericuţa, întâlnim această fortificaţie. S-a estimat că a avut o formă oval-neregulată, cu axele de 70 x 40 m. Marginile platoului au fost protejate de o palisadă dublă (la 16-18 m de biserică), cu baza săpată în lut şi stâncă, pe tălpi din lemn, la distanţă de 0,50 m. Din loc în loc, au existat şi legături transversale. Al doilea aliniament, aparţinător altei faze, a fost construit mai departe (axele 70 x 40 m), cu o palisadă simplă, dar mai groasă. Nu s-au înregistrat nici umpleri cu pământ, nici alte lucrări adiacente (şanţ sau val). În centrul platoului se găseşte o biserică din piatră, cu altar închis în potcoavă, care a înlocuit o biserică de lemn, în cursul sec. XIII. O „casă voievodală” (16,40 x 6,70 m), dubla complexul în nord-vest. A avut fundaţii de piatră seacă şi pereţi de lemn, lutuiţi. Spre vest, descoperirea unei chei de mari dimensiuni a produs suspiciunea existenţei unei porţi. La sud-est de altarul bisericii se afla o altă clădire din lemn (6,70 x 4,50 m), cu o pivniţă excavată în stâncă, fundaţii parţiale de piatră cu mortar şi elevaţie de lemn. În ambele clădiri s-au descoperit sobe de cahle, databile în sec. al XIV-lea. Trei alte con­strucţii locative au fost identificate la limitele cimitirului, spre sud şi vest de biserică, alături de trei cuptoare. Materialul recuperat a fost extrem de bogat şi divers (monede, dintre anii 1170-1440, plumburi de postav, unelte, arme, feronerie de construcţie, accesorii vestimentare, ceramică comună, cahle). Cercetări arheologice din anii 1972-1973, 1976-1977, 1985.

Nu există decât o vagă încadrare a zonei în sfera de autoritate religioasă a stavropighiei de la Peri (Maramureş), la 1391. Autorii cercetărilor au presupus că ar putea fi un complex monastic. Nici ipoteza unei rezidenţe laice nu se poate exclude, ba chiar este mai plauzibilă, dat fiind absenţa inventarului liturgic special. În anul 1406 satul era deja în componenţa domeniului cetăţii Şinteului (R. Popa, D. Căpăţână, A. Lukács, Cercetările arheolo­gice de la Voievozi. Contribuţii la istoria Bihorului în secolele XII-XV, în Crisia, 17, 1987, p. 61-105).

 

 

 

 

Transilvania