„Castele” pentru români

Philip Steele, Cea mai bună carte despre castele. București, Edit. Arthur, 2008, 64 p.


 

O carte foarte frumos concepută, din punct de vedere al conținutului și al grafiei color. Luați-o și delectați-vă! Chiar merită. În limba română nu există așa ceva.

Să nu-și închipuie careva că este o realitate ce privește doar Occidentul (așa cum chiar cartea o acreditează, cu singura corecție a statelor latine din Țara Sfântă). Și la noi a existat aproximativ totul.

Adică: cetatea (vezi mai jos) – mai mică; orașul fortificat – de asemenea; în loc de șeminee – mai mult sobe cu cahle; și latrine; la fel purtătorii de armuri – numai că mai puțini și combinați și cu arme orientale; da, au fost și capele, și vânători, și turnire, și ceva heraldică.

 Ceea ce noi avem de spus vine dinspre stricta noastră specialitate. Ea se contrazice în primul rând cu traducătoarea Florentina Roman, căreia îi aparțin, pe câte ne dăm seama, soluții lingvistice de transfer dinspre engleză în română.

Cea dintâi observație este aceea potrivit căreia scriindu-se despre „castele” se înțelege de fapt că este vorba despre „cetăți”. Iată citatul care elucida taina:

„Nimeni, din cancelarii, nu a fost tulburat vreodată de faptul că în fruntea cetăților  (castri) [din Transilvania și Ungaria], se instalaseră castelani (castellani). Aceasta nu a însemnat că se produsese metamorfoza, astăzi îndeobște recunoscută în istoria arhitecturii și nu numai, a cetății în castel. Dar, vom înțelege în continuare că cetățile, nu castelele, au avut în fruntea lor castelani. Vom atrage atenția că nu este nici cazul să transferăm automat terminologia franceză (château) ori engleză (castle). În primul rând pentru că acolo există un singur termen aplicat pentru o realitate apărută după anul 1000 și socotită a fi continuat, cel puțin până în secolul al XV-lea. Așadar, lucrurile sunt limpezite în limba română și orice abatere de la numire poate fi ușor sancționată”[1].

 Vom ajunge la Glosarul cărți (p. 60-61). Nu credem că aparține autorului englez. Deci corecțiile se pot aplica traducătoarei. O serie dintre termeni pot fi comparați cu Glosarul acestui site. Deci, iată ce vom corija:

Ambrazur㠖 de ce „în partea interioară”? fereastra se deschide consecvent către exterior.

Apărători – cum de sunt componente de construcție și nu oameni?

Bailey – lăsat netradus, este „castelania”

Barbacan㠖 trebuie corectat

Băiat de bucătărie – o chestie destul de… idioată

Breasl㠖 nu are nimic cu negustorii

Camera solar㠖 este o forțare de termen. Putea fi și living! Dar corect ar fi „cameră diurnă”, „salon”

….

Lista este mai lungă și se poate opri cam în dreptul tuturor termenilor care sunt caracterizabili a fi naivi, incorecți, eronați ori inutili („imperiu”, „mortar”, „mreană cu nouă ochi”, „scară de șa”, „țăran” etc.).

 Frumoasa întreprindere englezească a fost astfel mânjită de stângăcia românească! Noroc că această pagină de web poate să mai cârpească lucrurile.

 

 

Adrian Andrei Rusu  


 

[1] Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania și teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV). Cluj-Napoca, 2005, p. 60.

 

Back