Donjonul medieval de la Timișoara

 


      Galerie foto (05.11.2009)

             Castelul Huniade de la Timișoara a fost de multă vreme subiect de studiu al istoricilor, arhitecților și arheologilor din  județ, dar și din țară și străinătate. S-au vehiculat diverse ipoteze în legătură cu evoluția planimetrică a clădirii, fără însă a fi probate de cercetări (studii de parament, cercetări arheologice).

            Istoria monumentului este binecunoscută. Construit între anii 1307-1315 pe o insulă înconjurată de brațele Timișului, inițial pentru găzduirea curții regale, castelul a fost mereu reconstruit, lărgit și adaptat cerințelor vremii. În secolele XV-XVI castelul a funcționat ca reședință a comiților de Timiș; printre alții, Filippo Scolari și Ioan de Hunedoara. Cetatea Timișoarei și castelul au fost asediate de către otomani în 1551 și 1552, după care regiunea a fost organizată ca vilayet cu centrul de administrație la Timișoara.

            Primele observații de natură arheologică s-au făcut la începutul secolului al XX-lea când, datorită problemelor de rezistență și structură, s-au efectuat ample lucrări de consolidare a clădirii. Cu ocazia acestor subzidiri ale fundațiilor exterioare (datorită cărora este astăzi aproape imposibilă o cercetare completă) s-au descoperit zidurile castelului angevin. Din nefericire dispunem doar de consemnări sumare privind aceste descoperiri, fără o documentație grafică[1].

            Alte lucrări de consolidare la nivelul parterului, în așa numita „sala de marmură”, s-au făcut și în anii 1950, fără vreo asistență arheologică sau cel puțin fără să ne fi rămas vreo documentație.

            Soarta cercetărilor arheologice ale celui mai important obiectiv medieval din județ și din Banat se pare că sunt permanent legate de intervențiile de consolidare ale clădirii actuale. În anul 1980, arheologul Alexandru Rădulescu, a efectuat primele sondaje arheologice, confirmând informațiile mai vechi cu vedere la existența ruinelor medievale din secolele XIV-XVI în subteranele castelului Huniade[2].

            Cu ocazia noului proiect de restaurare integrală a clădirii care găzduiește astăzi Muzeul Banatului, în anul 2007, sub conducerea lui Alexandru Rădulescu, s-au demarat cercetările arheologice de natură preventivă impuse de lege. Inițial, cercetările au vizat exteriorul clădirii și au avut rezultate remarcabile. S-a reușit localizarea, în diferite puncte, a fortificației de lemn și pământ din jurul castelului medieval[3]. În anul următor cercetările au fost extinse și în curtea interioară a clădirii și în sălile de la parter.

            Campania de cercetări din 2009 s-a dovedit a fi cea mai importantă. În curtea interioară a Castelului Huniade, la nici jumătate de metru sub nivelul actual de călcare, s-au descoperit ruinele donjonului medieval, datând chiar din prima fază de existență a castelului, începutul secolului al XIV-lea (fig. 1). Turnul-locuință a fost construit din cărămidă, în sistem murus „dacicus” (elenistic, de fapt, cu paramente de cărămidă, miezul zidului constând din tiranți de lemn și cărămizi fragmentare înecate în mortar), cu fundație pe piloți de lemn (fig. 2) în vederea compactării solului argilos, mlăștinos. Planul turnului este de formă aproximativ pătrată, cu latura de 11 m și ziduri groase de 3,6 m. În interiorul lui s-a mai păstrat nivelul podelei de la parter (fig. 3). Pe colțuri, turnul este prevăzut cu contraforturi, cei de pe latura nordică fiind transformați ulterior în turnulețe de colț circulare (fig. 4). Turnul a fost înconjurat mai târziu, în secolul al XV-lea, cu un zid de incintă de cărămidă, din care a evoluat apoi castelul medieval târziu cu patru turnuri de colț. Donjonul era prevăzut și cu un șanț de apărare, acesta fiind localizat la distanța de 20 de m de acesta, pe latura estică a clădirii actuale.

Cea mai apropiată analogie a donjonului timișorean este cel de la Ciacova, ridicat de asemenea în secolul al XIV-lea.

Până la această dată, s-a presupus că donjonul angevin ar fi actualul turn de pe colțul nord-estic al clădirii. Iată, încă o dată se dovedește că, în lipsa cercetărilor arheologice, orice altă abordare teoretică are de cele mai multe ori ca rezultat niște simple ipoteze neverificate.

 

Kopeczny Zsuzsanna


 

[1] A temesvári ú.n. Hunyadi kastély ügye, în TRÉT, XIX, 1903, fasc. III-IV, p. 118-121.

[2] A. Rădulescu, Castelul Huniade Timișoara. Sondajul arheologic din anul 1980, în Analele Banatului, S. N., XIV/2, p. 11-32.

[3] A. Rădulescu, D. Tănase, Zs. Kopeczny, Raport preliminar privind cercetările arheologice preventive de la Timișoara – Castelul Huniade 2007, în Banatica, 18, 2008, p. 141-154.

Back