Rupea: o cetate ce merit㠄reabilitată”

 

 


 

  

 

Atestată documentar încă din anul 1324, în timpul domniei angevinului Carol Robert în Ungaria (același cu cel învins de Basarab I al „Țării Românești” la celebra „Posada”, șase ani mai târziu), cetatea Rupei este victimă, la fel ca și celelalte surori mai mult sau mai puțin teutonice ale sale din sud-estul Transilvaniei la caracterizarea drept „cetate țărănească”, loc de refugiu din fața cotropitorilor turci și tătari. Istoricii ce i-au creat o astfel de imagine se pare că au uitat (din nou) că existența unor camere de jude regal, scăunal sau castelan presupune locuirea permanentă, și nu doar refugiul în fața „repetatelor asedii”, fie ele nord sau sud central-asiatice.

Într-adevăr, cu o astfel de impresie poate rămâne (împreună cu multe altele mai puțin înălțătoare) cel ce vizitează cetatea Rupea, aflată în prezent în renovare în cadrul unui proiect Regio (co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională) în valoare de 30.825.424,80 RON, țintit spre reabilitarea și extinderea infrastructurii turistice a orașului, obiectiv ce se dorește a fi atins până la începutul anului 2013.

Astfel, turistul, pătruns în cetate dinspre est pe un drum pietonal rămas deschis pe perioada lucrărilor (acesta nefiind cazul șoselei, drumul de acces dinspre nord-vest, care asigură legătura cu E 60, aflându-se deja în renovare), va observa cu mirare stadiul de șantier în care se află aceasta. Un panou de afișaj murdar, ruginit și scrâjelit de-a lungul timpului de vizitatori face o prezentare mai mult patriotică decât istorică a cetății fiind, din păcate, scris doar în limbile română și germană, uitându-i astfel pe numeroșii turiști vorbitori de engleză care ar dori, probabil, de vreme ce „tot au urcat”, să fie cât de cât informați despre ansamblul pe care urmează să-l străbată. Chiar și norocosul vorbitor de limba română sau germană va afla de pe panou doar câteva date exacte, referitoare la celebrul 1324 și răscoala sașilor revoltați împotriva regalității maghiare (ori, poate mai corect, doar unui rege anume), la care se adaugă menționarea secolelor când se presupune a fi fost ridicate cele trei incinte: XVII pentru cetatea de jos, XV pentru cea de mijloc și cea de sus, a cărei cronologie rămâne încărcată de mister, fiind totuși considerată (desigur) „mai veche decât colonizarea germană”... (foto 1).

Panoul alăturat, deși tot lipsit de culoare, în afara de roșul ruginei, pare să fie mai prietenos pentru turist (în cazul acesta român, legenda nefiind redactată decât în această limbă), deoarece situează în teritoriu cele mai importante elemente ale celor trei incinte, fie că e vorba de turnuri, magazii sau porți (foto 2). Din nefericire, unica limbă utilizată, condiționată de contextul politic al realizării sale, îl face inaccesibil majorității turiștilor, în special maghiari, germani și francezi, ce pătrund în cetatea medievală.

Se conturează astfel ideea că un prim pas necesar înaintea oricărei alte lucrări de salvare, consolidare și/sau restaurare ar trebui să fie cel al realizării unor panouri informative noi, moderne atât în formă, cât și în conținut, în minimum cinci limbi (română, maghiară, germană, engleză și franceză) și, pe cât posibil, însoțite de reprezentări fotografice color ale obiectivelor menționate. Chiar dacă cetatea nu va fi pe deplin redată circuitului turistic până peste trei ani, este păcat că, în lipsa unei investiții minime, atât de mulți turiști să vină și să plece de aici cu impresia unui neprofesionalism atotcuprinzător (foto 3).

Informațiile privind „proiectul de reabilitare și extindere a infrastructurii turistice în orașul Rupea”... sau „nimic nu e imposibil atunci când cauți mult și bine” (foto 4).

Proiectul de reabilitare și extindere este susținut financiar de către Uniunea Europeană într-o proporție extinsă, și anume 20.203.379,34 RON (aproximativ 2/3 din total), urmată de cea a beneficiarului, Unitatea administrativ teritorială orașul Rupea, de 7.532.116,85 RON, respectiv a Guvernului României, de 3.089.928,61 RON. Lucrările, începute în luna mai 2010 și a căror finalizare este preconizată pentru luna ianuarie 2013, se concentrează în prezent pe aprovizionarea cu apă și electricitate a zonei unde se află cetatea, la acestea adăugându-se primele demersuri desfășurate în vederea renovării Cetății de Jos, cea mai recentă dintre incinte, construită în decursul secolului al XVII-lea. Cetatea de Jos reprezintă și principala zonă de acțiune a acestui proiect, intervențiile în celelalte două incinte fiind destinate, cu câteva excepții, în special conservării patrimoniului existent.

Lucrările se desfășoară sub conducerea unei asociații constituite din două firme, RAMB System SRL și Integral SA, a căror angajați, provenind din multiple comunități etnice și sociale locale, sunt plătiți cu ora (foto 5).

Informarea cu privire la obiectivele concrete presupuse de proiect și modul de realizare al acestora nu este una lipsită de dificultăți. Intrarea dinspre șosea în cetate (cea închisă circuitului turistic) este și singura care beneficiază, conform reglementarilor europene, alături de panoul informativ referitor la obiectivul, beneficiarul și contribuția financiară a părților participante la proiect, de un grafic al activităților, precum și de un plan de situație ce prevede modificările ce urmează a fi aduse la cetate în vederea reabilitării și extinderii infrastructurii turistice în orașul Rupea, în beneficiul Consiliului Local al acestuia (foto 6, 19).

Cel interesat de ceea ce se întâmplă în mod concret pe șantierul de la Rupea va putea astfel identifica, cu puțină bunăvoință și puțin mai multă răbdare, următoarele zone de intervenție, pe care le voi prezenta în ordinea drumului de acces secundar, cel pietonal, singurul utilizabil în prezent:

 

A) Cetatea de jos

 

1)           Căsuța paznicului: intervenție (arhitectură, rezistență, instalații sanitare, termice și electrice); lucrări preconizate a fi finalizate până în decembrie 2010.

2)           Turnul slăninii: intervenție (arhitectură, rezistență, instalații electrice); lucrări preconizate a fi finalizate până în decembrie 2010.

3)           Magazia militară: intervenție (arhitectură, rezistență, restaurare, instalații sanitare, termice și electrice); lucrări preconizate a fi finalizate până în decembrie 2010.

4)           Turnul porții: intervenție (arhitectură, rezistență, instalații electrice); lucrări preconizate a fi finalizate până în martie 2011.

5)           Turnul slujitorilor: intervenție (arhitectură, rezistență, restaurare, instalații sanitare, termice și electrice); lucrări preconizate a fi finalizate până în vara anului 2011.

6)           Zid de strajă: construcție nouă (arhitectură și rezistență); lucrări preconizate a fi desfășurate în vara anului 2012.

7)           Fântâna: conservare (curățare și amenajare); lucrări preconizate a fi desfășurate în vara anului 2011.

8)           Scenă și gradene: construcție nouă (în stânga intrării pietonale, pe panta ce urcă spre turnul pentagonal); presupune arhitectură, rezistență, instalații electrice; lucrări preconizate a fi desfășurate în vara anului 2011.

 

 

B) Cetatea de mijloc

 

1)           Turnul cercetașilor: conservare (restaurare); lucrări preconizate a fi desfășurate în cursul toamnei anului 2010 și în 2011.

2)           Clădirea E (fosta capelă) (foto 8, 9, 10, 22, 23, 24): intervenție (arhitectură, rezistență, restaurare, instalații electrice); lucrări preconizate a fi desfășurate în cursul toamnei anului 2010 și în 2011.

3)           Turnul pulberăriei: conservare; idem turnul cercetașilor.

4)           Turnul scribilor: conservare; idem turnul cercetașilor.

5)           Turnul scaunului (apare doar pe graficul activităților, nu și pe planul cetății):conservare idem turnul cercetașilor.

6)           Turnul pentagonal (foto 7): intervenție (arhitectură, rezistență, restaurare, instalații electrice); lucrări preconizate a fi desfășurate în cursul anilor 2011 și 2012.

 

C) Cetatea de sus

 

1)           Căsuța din vârf (A): intervenție (arhitectură, rezistență, restaurare, instalații electrice); lucrări preconizate a fi desfășurate în cursul toamnei anului 2011 și în 2012.

2)           Platforma Belvedere amenajată: construcție nouă.

3)           Căsuțele B, C, D: conservare (în graficul de activități: restaurare); lucrări preconizate a fi desfășurate în cursul anului 2011.

 

La acestea se adaugă lucrările de amenajare din afara curtinelor cetății, o platformă pentru pietoni și un spațiu comercial acoperit în dreptul intrării principale (realizată prin Turnul Porții), precum și a unei parcări situate în exterior (foto 5, 18), în dreptul Turnului Slujitorilor.

Nu în ultimul rând, graficul de activități presupune și îmbunătățirea rezistenței, însoțită de restaurarea, tuturor celor patru ziduri de incintă ale cetății, lucrări ce urmează să se desfășoare pe parcursul tuturor celor trei ani ai proiectului.

În final, graficul de activități prevede și construcția unor trasee turistice și a unor alei pietonale, în jurul și în interiorul cetății, în cursul verii anului 2011.

Cota de construcție este de 540,00 m, aceasta fiind și cota cu care operează arheologii în cadrul săpăturilor de salvare desfășurate în Turnul Slujitorilor, Magazia Militară și în Turnul Slăninii începând cu luna iulie 2010, din cauza realizării eronate a măsurătorilor topografice.

 

Adevărul de la mijloc

 

Lecturarea panourilor informative referitoare la proiect va stârni, cu siguranță, atât interes, cât și numeroase semne de întrebare turistului (sau studentului aflat în practică la Rupea). Prima și cea mai importantă este, desigur, cea referitoare la semnificația termenilor „intervenție” și „conservare”.

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, am apelat la domnul maistru (aparent atoateștiutor), care a fost foarte amabil în oferirea lămuririlor necesare, într-un mod pe cât de concis, pe atât de clar și sincer. Am aflat astfel că singurele construcții care vor fi reabilitate până la funcționalitate sunt turnul pentagonal, capela (foto 9, 10) și căsuța de sus (foto 11, 28, 34), urmând ca celelalte să rămână doar în stadiu de conservare, deși proiectul menționează lucrări de rezistență și restaurare și în cazul Turnurilor Porții și Slujitorilor.

Astfel, Turnul Slăninii (foto 12) va fi protejat cu un acoperiș în patru ape, la fel ca Turnul Porții și al Slujitorilor, în vreme ce Magazia Militară și drumul de strajă (foto 13, 14) vor avea acoperișuri în patru ape. În cazul Magaziei, aceasta va fi și ea complet renovată, însă în vederea îndeplinirii unei alte funcționalități, și anume aceea de muzeu al cetății.

Problematică este însă din păcate situația zidurilor celei de-a treia și a patra curtine, deoarece drumul de strajă, chiar și refăcut, va fi doar la nivelul de călcare actual, foarte aproape de sol. În privința sorții falselor meloane, atașate zidurilor în zona ce leagă Turnul Porții de cel al Slujitorilor în timpul unor filmări ale domnului Sergiu Nicolaescu la cetate (foto 15), răspunsul maistrului este unul nesigur, deoarece „unii proiectanți cer dărâmarea, alții păstrarea acestora”. Mai există un singur merlon autentic, pe zidul ce leagă Turnul Slăninii de Căsuța paznicului (în dreapta porții de acces pietonal spre cetate), celelalte fiind doar rodul imaginației creatoare a „marelui cineast”.

Mai gravă este situația gurii de lup, descoperită la intrarea în Turnul Porții (foto 16, 17) ulterior începerii lucrărilor și la trei ani după scrierea și aprobarea proiectului. Neputând prin urmare deține un spațiu alocat în cadrul acestuia, ea este condamnată la a nu beneficia de renovare, singura soluție posibilă fiind cea a scrierii unui proiect de finanțare destinat special intervenției asupra sa, demers pe care personal îl consider extrem de util în vederea împlinirii potențialului deopotrivă istoric și turistic al cetății.

Intervenția asupra căsuței din vârf (foto 18, 19, 34) până la redarea funcționalității acesteia este pe deplin justificată, având în vedere că Rupea este, alături de Râșnov, singura cetate de pe teritoriul României care păstrează locuințe de secol XVII într-o formă ce le permite reconstruirea. Intervenția nu va fi însă una dintre cele mai ușoare, având în vedere că a fost supusă, de-a lungul timpului, la numeroase încercări de renovare mai mult sau mai puțin reușite, în urma cărora au rămas sute de bălării deopotrivă naturale și artificiale (scrâjelituri ce taie până adânc în zidul medieval). În ansamblul cetății însă, căsuța pare o inserție târzie, cu foarte puțină substanță istorică veche. Mai are și dezavantajul de a fi observabilă de la mare distanță, înlocuind lipsa bizară a unui turn-comandant.

De asemenea, lucrările de renovare trebuie să țină seama de pericolul reprezentat de faptul că mare parte a zidurilor din interiorul cetății de mijloc și a celei de sus sunt neconsolidate (foto 29, 30), lăsând loc la numeroase posibile accidente (vezi ex. foto 25). Acțiunile de intervenție ar deveni superflue în eventualitatea producerii unui astfel de accident, ca de exemplu în cazul cetății Râșnov, unde un balcon întreg s-a prăbușit anul trecut din cauza unor acțiuni de renovare realizate în dezinteres față de siguranța vizitatorilor de către firma investitorului italian Alberto Drera. În cazul Rupea, îmi exprim sincera speranță că profesionalismul proiectanților și al constructorilor îl va depăși pe cel al celor de la Râșnov.

În ceea ce privește respectarea standardelor internaționale de renovare de către proiectanți și constructori, lucrările de intervenție sunt realizate, într-adevăr, dintr-o dublă perspectivă: cea a respectului față de monumentul istoric, fiind utilizat în principal mortarul de var, și nu cimentul, injecțiile cu beton fiind rare și utilizate în condiții de reală necesitate (cazul Magaziei Militare, unde acestea au avut loc deja, și al Turnului Slăninii, pregătit pentru injectare) pe de o parte, dar și dintr-una pragmatică, materializată în săparea a numeroase gropi de fundație ce urmează a fi umplute cu beton armat (în dreptul zidurilor, în Magazie și în Turnul Slăninii), de cealaltă parte.

Ceea ce poate impresiona, din păcate, negativ chiar și pe cel mai neavizat dintre turiști este faptul că fântâna cetății, datând din anul 1623 și indicând, astfel, o posibilă dată de construcție a cetății de jos anterioară celei vehiculate oficial (de jumătate a secolului al XVII-lea), va fi doar „conservată”. Mai concret, va fi doar curățată, în condițiile în care starea în care se află atât fântâna propriu-zisă, cât și căsuța acesteia, nu sunt din cele mai bune, iar valoarea ei din punct de vedere turistic este de necontestat, majoritatea turiștilor ce au vizitat cetatea alegând-o drept principală locație pentru pozele de final.

Amabilității domnului maistru i se datorează posibilitatea de a urmări concret principalele etape ale desfășurării lucrărilor de conservare și intervenție de până acum.

Astfel, acestea au debutat pe data de 3 mai cu defrișări în toate cele trei porțiuni ale cetății, fiind urmate de o refacere (mult prea pragmatică, aș spune) a căsuței paznicului (foto 17), ale cărei ziduri au fost reconstruite și unde vor fi instalate toaletele pentru muncitori. Din ce a fost vechea căsuță a rămas doar hornul cu o valoare, desigur, simbolică, tot în mod simbolic urmând să fie refăcute și ferestrele („Sper că fără termopan ca la mănăstirile din Moldova”, sugerez. Zâmbește.)

A venit apoi rândul Turnului Slăninii, pregătit deja pentru injectare cu beton prin intermediul unor țevi de PVC chituite deja inserate în zidărie, de 13 mm în diametru. Turnul Slăninii este și unul din principalele centre de desfășurare a săpăturilor arheologice de salvare, îngreunate din păcate atât de nămolul prezent în mod constant mai ales în colțul sud-estic al acestuia, cât și de rolul de groapă de gunoi deținut de parterul clădirii, aflat la peste doi metri de nivelul de călcare modern și contemporan. După încheierea săpăturilor, betonul armat va fi turnat prin intermediul acelorași gropi de fundație în interiorul turnului. Aceeași procedură se aplică în prezent și la gropile de fundație săpate în Magazia Militară, viitorul muzeu al cetății, precum și la zidul acesteia.

Neconcordanțele dintre datele ce apar pe panoul descriptiv al proiectului și realitate devin evidente atunci când întreb despre destinul potecii ce leagă intrarea în cetatea de jos de cea de mijloc și de sus (foto 20). Dacă în proiect este propus un drum pietruit care să creeze această legătură, el pare să lipsească cu desăvârșire din calculele constructorilor.

Despre amfiteatru și gradene nu se știe încă nimic (acestea urmând a fi construite în cursul verii anului 2011), dar sunt percepute pozitiv atât de excentrici, cât și de comunitate, având în vedere că reprezintă o afacere de succes în alte locații, de la apropiata cetate a Făgărașului, până la Salina de la Turda.

 

Ce se poate scrie despre ce trebuie făcut

 

În ceea ce privește propunerile pe care le fac celor ce doresc să renoveze cetatea Rupei îmbinând autenticitatea reconstituirii cu eficiența economică (care, pe termen lung, poate decurge doar din îndeplinirea primeia dintre aceste două dimensiuni), acestea se referă în primul rând la grija mai intensă pe care trebuie să o poarte turistului, empatizând cu acesta și înțelegând că, atunci când alege să urce abruptul drum spre cetate, dorința lui este cea de a retrăi crâmpeie de viață trecută, într-o sinestezie a simțurilor. Astfel, nu colecția de obiecte expusă în mod anacronic în fosta Magazie militară sau răceala unui zid alb pe care s-a (re)construit drumul de strajă sunt cele ce vor impresiona turistul, ci spectaculosul unei mici reprezentații teatrale de epocă sau căldura degajată de o sobă (electrică, dar acoperită cu cahle replică) instalate în Căsuța din vârf.

Din nefericire, nu aceasta pare a fi deocamdată intenția proiectanților. Din fericire, aceste „mici detalii” vor putea fi abordate și în anul următor. Sau poate peste doi... Sau într-un viitor proiect.

În al doilea rând, respectarea graficului de activități al proiectului reprezintă un semn de profesionalism cu care ar trebui să opereze orice proiectant. Dacă până acum acesta a fost cazul Rupei, cu nefericita excepție a Căsuței paznicului (vezi foto 17), nu la fel se întrevede situația pentru următoarele activități, ca de exemplu cea a traseului turistic prin cetate sau a restaurării căsuțelor B, C, D, devenită pe parcurs doar „acoperire”. În consecință, autocenzura și cenzura în ceea ce le privește vor deveni mai mult decât necesare.

Nu în ultimul rând, recomand din nou amplasarea unor panouri moderne pe drumul pietonal și la intrarea rămasă deschisă în cetate, redactate în multiple limbi de circulație internațională, cu caracter informativ și nu patriotard. Într-o eră a informației, este inadmisibil ca un grup de turiști, români sau străini, să nu poată beneficia de date clare în ceea ce privește obiectivul vizitat.

De asemenea, în acest context se poate dezvolta cu pregnanța rolul deținut de arheologie, deoarece aceasta se dovedește principala sursă capabilă de a identifica în mod obiectiv și concis principalele elemente ce conturează trecutul și specificul cetății Rupea.

 

Concluzii

 

Valoarea cetăților medievale transilvănene rezidă mai ales în semnificația acestora, concretizată în potențialul de a contribui, în subsidiarul oricărui proiect orientat spre dezvoltarea turistică a Europei de Est (sau Central Sud-Estice?...), la dezvoltarea conștiinței europene la nivelul populației acestor zone, fie ca parte a Mitteleuropei moderne sau a lumii Ostsiedlung-ului medieval.

Nu trebuie însă trecută cu vederea nici funcționalitatea imediată, cea a unui demers de valorificare din punct de vedere turistic a unei regiuni pe cât de exotice pentru ochiul și inima vesticului, pe atât de europene în ceea ce privește beneficiile economice rezultate din exploatarea acesteia. Este dorința sinceră a oricărui economist european ca fondurile rezultate din turism să rămână pe teritoriul Uniunii, și nu în paradisurile Lumii a Treia, iar dezvoltarea unei infrastructuri turistice funcționale în Europa de Est contribuie din plin la acest realizarea acestui obiectiv.

Beneficiind de o situare favorabilă din punct de vedere geografic și al infrastructurii, de un specific etnografic materializat în deschiderea modernului Muzeu „Gh. Cernea”, precum și de o biserică săsească de înaltă valoare, Rupea/Kohalom/Reps este o localitate ce deține potențialul dezvoltării unei puternice comunități locale în sens european. Într-un astfel de context, renovarea cetății medievale va deveni catalizatorul acestui proces, favorabil tuturor părților implicate. Singura condiție necesară succesului devine cea a autenticității unui astfel de demers, ea neputând fi obținută decât prin profesionalism și responsabilitate, ambele care să depășească timpul șantierului prezent.

 

Diana Prisăcaru

 

 

 

 

 

Back