Cum se buldozerește cetatea Oradea

Nu cu mult timp în urmă, Medievistica a găzduit o reacţie dură la adresa unei publicaţii despre cetatea Oradea[1]. Deja acolo se menţionase o intervenţie a buldozerelor în Bastionul Ciunt, încă posibil de oprit. Nu prin „conştiinţa profesională” a arheologilor responsabili, ci prin arheologi bucureşteni, trecuţi, din pură întâmplare, în vizită.

Ceea ce indică imaginile ataşate (foto 1, 2, 3, 4, 5) arată o intervenţie de proporţii impresionante ca dimensiune şi volum a buldozerelor, pentru a pune canalizări perimetrale între palatul interior şi curtina exterioară.

Pe lângă faptul că săparea cu mijloace mecanice este interzisă de Legea Monumentelor, - cu atât mai puţin într-unul de categoria A (de importanţă naţională), este de o deplină evidenţă că nu se poate invoca vreo cercetare prealabilă.

După cum reiese din antecedente, din punct de vedere strict profesional, o asemenea „faptă” nici nu se putea acoperi prin competenţa sau simpla putere fizică a personalului local. Reamintim că Muzeul „Ţării Crişurilor” deţine un singur arheolog medievist implicat în arheologia ei, un altul care nu a dorit niciodată să se implice acolo, din motive care ţin de propria sa personalitate şi puterea de a ţine piept directorului Aurel S. Chiriac, alături de alţi arheologi preistoricieni, trimişi acolo cu japca, plini de greaţă şi, evident, foarte incompetenţi la obiectivul de studiat.

Dacă cineva din Primărie ori Muzeul menţionat îşi va închipui că o asemenea „faptă plină de glorie” va fi vreodată uitată şi îngropată în istorie, se înşeală amarnic. Dacă vor scăpa basma curată pentru încălcarea legislaţiei, măcar vom şti mereu să-i numim veşnic drept distrugători ai sitului.

Fie-le memoria de-a pururi pătată!

Mirela Strătulescu