Ziduri resta-murate. Brașov

 


 

 

             Galerie foto

 

A face ceva în România din banul public echivalează cel mai des cu stângăcia, prostia ori hoția. Proporția nu este nici ierarhizată, iar termenii nici nu se exclud unul pe celălalt.

Vă arătăm cum și cât de înțelept au realizat „voinicii” Brașovului, moștenirea lăsată lor de către sașii constructori și aproape dispăruți. Nu avem curiozitatea medicală ori competența juridică pentru a căuta mărimea capitolelor stabilite în primul alineat. Dar, aproape sigur, toate sunt implicate.

Trebuie să fi ultimul prost ca să-ți imaginezi că dacă dai cu bidineaua pe un zid, de la casa proprie, până la cel public, bolile vechi ale casei ori ale zidului vor dispărea și vei obține o chestie estetică.

Trebuie să fie cel din urmă cretin, ca să-ți imaginezi că spoiala de câțiva milimetri poate să-ți acopere o tumoare și lucrătura să ajungă succes mediatic. Triumful de la inaugurare este înlocuit repede de „afișul” lucrului dat peste bord.

Trebuie să fi un bandit la fel de ușor la creier ca să-ți imaginezi că după ce ai dat bani publici pe o cârpeală, să nu te-ntrebe cineva vreodată de ce ai hoțit banii ori ți-ai plătit propria deficiență mentală cu banii locatarilor de sub Tâmpa.

Este atât de odios, încât pute a conspirație. Realitatea este doar că mereu se găsește un „cineva” care nu este mai deștept, ci contează numai pervers pe indiferența celorlalți. Pentru că așa vrem să fie la noi! Este mocirla pe care o întreținem cu tropăielile noastre.

Zidul făcut de sași a stat cuminte și sănătos vreo câteva sute de ani, după care au sosit câțiva neisprăviți și au pretins că în moștenirea lor intră competența ori soliditatea. Rușinea impotenței este uitată ca și o înjurătură de mamă din „sănătosul” mediu muncitoresc.

Făuritorii cu zidurile pregătite de murat au fost public aleși, la rândul lor și-au ales instrumentele „competente” și „flămânde” de contracte publice.

Rezultatul este în aceste imagini. Zidurile „beau” apa din jurul lor, se scorojesc de „jena” proiectelor de restaurare și se umplu de pete de „scarlatin㔠cu mucegai.

Localizarea mai precisă este zidul de nordic de centură al orașului, împreună cu bastioanele Graft și al Postăvarilor. Toate proclamate ca „deplin” și „frumos” restaurate în ultimele zeci de luni.

 

Administratori de monumente istorice!

Uitați-vă bine! Consecințe identice vă așteaptă la toate „acțiunile bifate” expeditiv, cu „specialiști” de cumetrie, de foste blocuri de locuințe ori atingând băncile școlilor de arhitectură și construcții fără să deschidă vreodată un tratat de arhitectură istorică.

 

Ioana Sânzianu

 

Back