Râșnov – a patra cădere

 


  

          

  

În dimineața zilei de 26 aprilie 2010, zidul curtinei sudice a cetății Râșnov și-a luat adio de la admiratorii săi din larga parcare care nu-l sprijinea de fel (fig. 1- 2 - 3).

S-a prăvălit peste indicatorul care stabilea amplasamentul autocarelor care i-ar fi transportat pe amatorii de fapte de toată drera. Stâlpul de iluminat nu prea contează.

Conferința de presă a primăriei a venit urgent, la ora prânzului. Iată, au spus oamenii ei, tocmai avem proiectele pentru intervenția de urgență, așteptam să mergem cu ele la aprobat! Dar zidul le-a mai luat-o încă odată înainte.

Ca un semnal dumnezeiesc, zidul a căzut cu o zi înainte ca arheologii să înceapă degajările de pământ supravegheate, care presau dinspre interior, curtina. Să se știe că nu arheologii au vreo vină din ce se tot întâmplă cu ritm constant, de vreun an încoace.

În căscatul cel mare lăsat în zid, novicii într-ale construcției pot admira pe deplin făcătura mănărarilor de monument istoric. Zidul original este scund. Peste el s-a înălțat apoi mândrețe de zidărie mai mult decât dublă ca înălțime, cu coajă la pereții exteriori, înăuntru cu piatră grosieră de carieră, în amestec cu pământ. Ca să fie „în ordine”, deasupra i s-a pus o tichie de zidărie cu beton, cu ceva sârme care amintesc vag de betonul armat.

Pentru prima dată s-a pronunțat aici răspicat căutarea responsabilității arhitectului, care s-a născut și s-a pensionat din structurile oficiale ale Ministerului Culturii, pentru a „eșua” într-o sărmană firmă privată personală: expert arhitect Marina Iliescu.

Remediul pare inevitabil: întregul zid, băgat în toate actele oficiale ca fiind „restaurat”, ar trebui demolat până la baza lui sănătoasă, medievală. Altfel, nici o proptea ori cârpeală nu-l va putea feri de noi tresăriri de la matcă.

Ferească-ne Domnul de „experți” într-ale arhitecturii, cârdășiți cu chelnerii pentru „salvarea” cetăților medievale!

 

 

Lucian Stamate      

             

 

 

Back