Turism românesc:

 

între ouă de rășină în “buricul târgului” și monumente sortite distrugerii

 


 

 

        

 

Presa din Moldova a semnalat de câtva timp intențiile moștenitorilor Conacului Catargi din com. Tupilați, jud. Neamț (fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9)- în apropiere de Hanul Ancuței - de a demola "greaua moștenire" și totul perfect legal. Înainte de toate vor convinge onor MCCPN prin Comisia Monumentelor Istorice că respectivul conac nu mai poate fi reabilitat - ce-i drept serios afectat de "vitregia vremurilor de acum" - și vor obține declasarea monumentului istoric. De aici până la desființare nu mai rămâne decât obținerea unei autorizații de demolare, dată de primăria comunei. Durerea este că DCCPCN Neamt, prin vocea directorului - de "profesie" poet - se declară în presă resemnat și afirmă că monumentul este practic inexistent! Despre cât sâmbure de adevăr există în cuvintele domniei sale – probabil, după o deplasare personală la fața locului – se poate vedea din fotografiile alăturate, executate în cursul anului 2008.

În 1843 familia boierilor Catargi a cumpărat o moșie la Tupilați și a ridicat în mijlocul unei cetăți de piatră preexistente o superbă casă boierească, cu toate acareturile necesare. Casa s-a păstrat în stare foarte bună până prin 1994, fiind sediu CAP iar după desființarea acestuia a început degradarea obiectivului, astfel încât astăzi o parte din acoperiș și peretele de est, cu plafoanele, sunt prăbușite. Cum s-a ajuns în această situație? Extrem de simplu: o “nevinovat㔠fisură a acoperișului a lăsat – în timp – ca apa meteorică pătrunsă în structura zidăriei să urmeze legile nescrise ale naturii. Casa boierească este într-o stare de precolaps, remediabilă totuși. Deocamdată adăpostește vitele unor săteni „foarte afectați” - ca și primăria comunei, aflată în vecinătate – de soarta crudă a ceea ce a fost cândva.

De o importanță aparte este însă cetatea, în stare de conservare nesperat de bună. Judecând după elementele existente, care presupun o perioadă de generalizare a armelor de foc, cetatea ar data din veacul XVI-XVII. Are un plan rectangular cu patru turnuri circulare pe colțuri, cu două caturi, prevăzute cu lacașe prin care odinioară băteau sanețele. Prin poziția sa fortificația apăra singurul vad peste Moldova, în fața căruia se deschide o potecă ce străpunge un lanț de dealuri înalte de nepătruns, între Tg. Neamț și Roman.

De asemenea, trebuie precizat că obiectivul în discuție nu a fost cercetat arheologic, deși în felul său este rarisim pentru Moldova.

Rămâne de observat aici că degradarea acestei interesante cetăți, precum și al atâtor monumente istorice din țară, se întâmplă într-o vreme în care de ceva vreme se anunță cu surle și trâmbițe „relansarea turistică a României” iar autoritățile locale sunt acuzate de slaba capacitate de absorbție a fondurilor europene. În același context, CSAT-ul susține că protejarea patrimoniului cultural național este unul dintre obiectivele prioritare ale țării... . Tot acum s-a creat un Minister al Turismului, care a și lansat câteva proiecte „turistice” iar autoritățile locale s-au mobilizat cu toat㠄inspirația” de care au putut da dovadă, făcând să apară pe alocuri diverse produse de Guiness Book, gen imensul ou de rășină din jud. Suceava, spre care vor bate în curând toate indicatoarele din zonă! Probabil, vă dați cu toții seama de importanța acestei mari realizări și câți turiști vor abandona vizitarea vechilor mănăstiri și monumente istorice (care mai dăinuie) pentru a vedea un ou! Și asta în contextul în care – de exemplu – Cetatea de Scaun a Sucevei este amenințată de o alunecare de teren. Pierdem una dintre emblemele Moldovei medievale dar, cel puțin, rămânem cu un ou!

Este adevărat că situația de la Tupilați se poate rezolva cu ajutorul proprietarilor și daca ei citesc aceste rânduri, le sugerez organizarea unui parc dedicat artei militare medievale. Obiectivul se află aproape de Hanul Ancuței și Mănăstirea Războieni, lângă o arteră turistică importantă spre monumentele din zona Tg. Neamț și a Sucevei. Toate se pot realiza doar în următoarele cazuri:

1.    dacă domniile lor țin cât de cât la biata țară și la valorile ei;

2.    dacă își respectă blazonul familial și memoria familiei din care își trag nobilele rădăcini, o familie care a avut un reprezentant în fruntea guvernului României moderne;

3.    dacă vor să câștige ceva mai mult decât din simpla vânzare a terenului sau a cultivării de păpușoi (de precizat aici că și în acest caz vor avea destule dificultăți întrucât dacă monumentul se declasează, rămâne situl arheologic iar pentru scoaterea lui din Lista Monumentelor Istorice vor trebui să suporte costurile cercetărilor arheologice. Pe de altă parte, vânzarea loturilor din aria protejată implică exercitarea dreptului de preemțiune a statului român);

4.    dac㠖 vorba unui duhovnic nemțean - „va da Domnul celor deștepți înțelepciune”.

 

Vitalie Josanu

 

 

Back