Între gunoaie și nebuni.

 

Varinate de vedere turistică la cetatea Turnu Roșu

 

 


  

              Galerie foto 

 

             

Toți cei care călătoresc pe valea Oltului, străbătând Carpații prin preajma Tălmaciului, nu pot evita întâlnirea cu acest monument. O parcare largă te poftește să te oprești parcă la baza lui. Două dughene (una părăsită), alta vânzătoare de lactate de Mărginime, nu-ți pot sugera în vreun fel unde te afli. Mai este și Cimitirul eroilor, care, cu firma sa nouă și drapelele fluturânde, pare să indice locul cel mai imporant în care te-ai hotărât să te oprești.

Clădirea masivă de lângă este fosta cetate care bara trecătoarea de la mijlocul secolului al XV-lea. Nimic nu o face remarcată. Nici cel mai mic însemn nu-ți spune ce sunt zidurile alea groase. Dacă ajungi la piciorul zidului descoperi una dintre nenumăratele locații în care românii își leapădă cu frenezie zoaiele și pe care nici o autoritate publică nici nu le interzice, nici nu le adună. Așa, ca să vadă puhoiul de turiști, cam cum se poate folosi în România un monument vechi de aproape 600 de ani.

Nu este încă totul, pentru că nici o cărare nu pare să existe către clădirea locuită din vârful ansamblului. Lămurirea vine repede când observi persoane agățate de zdravene zăbrele de fier care, dacă ai noroc, te gratulează cu un sunet animalic. Dacă o chestionezi pe vânzătoarea de caș afumat te lămurești rapid: cetatea este o casă de nebuni! Dacă tot am cârcotit că nu sunt folosite cetățile noastre medievale, iată că ne-am găsit, în sfârșit, o satisfacție! Da, ingeniozitatea a fost infinită: avem un stabiliment minunat, aflat în locul cel mai potrivit de pe lume!

Dacă cetățile nu ar fi fost atât de ruinate, probabil că cei care le-au adus în starea în care sunt ne-ar fi zăvorât și pe noi pe undeva, ca prea nebuni între mulțimea de mâncători de brânză, admiratori de OTV și europeni călduți-înspre reci.

 

Valer Ghibonea și www.medievistica.ro

 

 

Back