WC-ul din biserica fortificată a Caței (jud. Brașov)

 

 


  

            

 

 

Toate statisticile ne indică că românii au probleme serioase cu igiena publică și personală. Dacă de bună vreme de la moartea jandarmului austro-ungar nu mai trece nimeni prin ogrăzi cu formularul de amenzi pentru lipsa sau buda înfiorătoare ori plasată lângă bucătăria de vară și fântâna cu scripete, de o vreme s-a ițit iar un reglor de stare. Împinși de coana Europă, confrații noștri au (re)început să-și cârpească problema nerezolvată. Nu este prea plăcut, dar și pentru un asemenea lucru suntem judecați și clasați la coadă.

S-a întâmplat ca mulțime de școli rurale să-și găsească sălaș prin vechi clădiri de biserici ori suprapuse peste complexe fortificate, cu biserici la miezul lor. Amplasamentele nu s-au modificat, nici după ce sașii au scos actele de proprietate și au arătat că acelea fuseseră școli confesionale, deci private. Școala s-a moștenit și a îmbătrânit, menținându-și zidurile și chiar acoperișul, pentru că același sași o făcuser㠄nemțește”, adică să țină și pentru nepoți. Au venit apoi pârdalnicii oficioși și au spus: nu contează a cui a fost școala, nu contează ce salarii au dascălii, nici cât de îndoielnic ar fi la calitate prestația educativă, important ar fi să se pună domnule repede WC-ul în stil continenatal! Pe aici prin site-ul acesta, a mai fost vorba despre experiențe „minunate” din județul Brașov, unde excrementele școlerilor și pedagogilor de școală nouă au fost magistral și netulburat amestecate cu osemintele cimitirului (http://www.medievistica.ro/texte/arheologie/starile/soars%20brasov.htm ).

Cu acest al doilea caz, începem să conturăm o adevărată serie, care poate particulariza județul la un concurs tematic.

Vechiul sat al pisicilor (= Katzendorf) are o minune de monument istoric. Evident înghesuit și suprapus de ce s-a putut pune peste el. Și aici exista o școală veche și tot aici a fost nevoie de urinatul controlat al școlarilor. Bine pitită, construcția cea mai modernă a școlii iese însă la iveală ca sarea-n ochi ori dihorul în mătase rexonată. Priviți și admirați (fig. 1 - 2).

„Ingenioșii” soluționiști ai problemei rămân doar provizoriu după perdea, pentru că istoria – bat-o vina! – îi va descoperi după o vreme și le va agăța de pietrele de mormânt cununi de urzici, împletite cu o mulțime de alte flori cu denumiri populare porcoase. Nici directorul ales cum se nimerește, nici profesorașul local de istorie nu sunt printre marii vinovați de glorioasa contribuție adusă la înnobilarea monumentului istoric. Responsabilitatea urcă de la primar, la Direcția Județeană de Cultură și alte organisme cu justificare legală, dar fără lege de aplicat.

Atenți cum suntem, nu putem să nu afișăm tărășenia, spre gloria ei sumbră și păcătoasă.

 

Vidanj Mâțescu-Brașov

 

Back