Enisala internațională

 


 

 

Vorbim aici despre un monument terestru, foarte dobrogean, aflat în comuna Sarichioi, jud. Tulcea. Este atât de „internațional㔠încât Google o amestecă cu cetatea de la Păcuiul lui Soare.

Dilemele originilor plutesc deasupra ei: „a fost ridicată de puterea imperială bizantină și de cea comercială genoveză la sfârșitul secolului al XIII-lea și la începutul secolului al XIV-lea, secol în care a avut rol militar, politic și administrativ și mai puțin economic”. Devălmășia constructorilor este mirabilă. La fel este și aprecierea destinelor ei, cu atât mai vârtos cu cât primele sale mențiuni provin din cronici de secol XIV, după cum spun parțial-cunoscătorii (http://www.comeinromania.com/va-1200306372-cetatea_enisala.html). Ce mai contează dacă coborâm, așa, puțin, și în secolul anterior?

Altundeva, ghiveciul internaționalist este și mai și: „Cetatea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului 14 de meșteri din Anatolia, la comanda și din banii genovezilor.” (http://www.realitatea.net/cetatea-enisala--unica-fortificatie-din-sud-estul-tarii-care-mai-sta-in-picioare_514181.html). Dacă Anatolia era deja turcă, atunci „realiștii-netiști” susțin că harapii le făcură genovezilor cuib de luptă. Interesant, dacă nu idiot...

Salata istorică poate fi încă mai sublimă: „Deși abia în sec. XII a fost reconstruită de genovezi, cele 400 de morminte dacice descoperite în zonă sunt din secolul al IV-lea î. Hr.” (http://www.hoinari.ro/index.php?cu=8052520040426). Ce s-a reconstituit hoinarilor? Mormintele dacice? Patriomundul se indignează împotriva oricărui necreștin: „Enisala este o cetate... o apărare în fața hoardelor de păgâni care invadau țărișoara noastră sfânt㔠(http://www.metalfan.ro/articol.php?sectiune=2&id_doc=1576). Doar c㠄sfânta noastră”, cu forme înghețate prin veacul al XIX-lea, pare că s-a apărat întâi de bizantini, apoi de bulgari și genovezi, ca abia la urma-urmelor să încapă doar puțin și neconvingător pe mâna lui Mircea cel Vechi. Iar „hoardele” au lăsat ceva cetățeni români de etnie turco-tătară, pe care probabil același i-ar trece prin furculița de grătar, în buna și vestita tradiție și ospitalitate românească.

O frază de expert conține „Atrage atenția, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porții principale, cu arcada dublă, de origine orientală, întâlnită frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică.” (http://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/fortareata-medievala-de-la-enisala--60.html). „Bastionul” este de fapt un turn de poartă, iar „arcada dubl㔠este un neaoș element gotic folosit de către constructori. „Localnicii spun că în grota dinspre miazănoapte locuia altădată sfetnicul de taină al conducătorului cetății.” (http://www.realitatea.net/cetatea-enisala--unica-fortificatie-din-sud-estul-tarii-care-mai-sta-in-picioare_514181.html). De ce nu piticu Barbă-cot? Ori balaurul Stejărel?

Buna lucrătură de copy-paste funcționează magistral și aici. Noi nu vom mai cita.

Cineva, inspirat de texte ante `89, care trebuiau să demonstreze că fiecare ciob ori mormânt din solul României aparținuse vorbitorilor de valahă danubiană, ciupește: „În sec. XV, când Dobrogea a intrat sub stăpânire otomană, localitatea era populată de români, așa cum o dovedește un cimitir din sec. XV-XVIII, cercetat arheologic, atribuit populației românești creștine. (http://integratio.univeur.org/dobrogea_de_nord/?id=195). Aceasta după universala formulă  „creștin = român”! Dar dacă or fi fost și ceva greci ori sirieni creștini?

Aflăm că a fost părăsită de arheologi la 1998. Dar ei apucaseră să spună un lucru de cronică: „Față de planul ridicat în 1966, fundațiile decopertate înfățișează un traseu sensibil diferit” (http://www.archweb.cimec.ro/Arheologie/newcronica2000/indici/cca2000-cronica-def.htm ). Cu alte cuvinte, am cam fost duși, vreo trei decenii, cu planul din burtă... Autorii cercetării arheologice (Raluca Verussi și Sergiu Iosipescu) au stat în dilemă în a vorbi despre „cetate” ori „castel” ori poate au socotit că ar fi exact același lucru. Deși ne-au promis dezvăluiri peste dezvăluiri, legate de găselnițele lor din cetate, și-au cam stopat entuziasmul pentru Enisala de câțiva ani încoace.

Orientarea către cetatea cea rezemată de lacul Reazelm, este tipic româneasc㠄Pe un copac de pe partea dreapta a drumului vei vedea și un indicator spre stânga, cu inscripția „Spre Cetatea Heracleea”, care te va ajuta.” (http://www.xplorio.ro/cetatea-enisala-heracleea-fortareata-genoveza-de-la-marea-neagra/). Precizia vine din: „Ieși din Enisala (spre Sălcioara) și mergi cam 300 m, apoi e un drum de țară la stânga (e și un indicator de carton, plus un copăcel). După câteva sute de metri se vede cetatea și de acolo te descurci.” (http://www.danube-rebels.ro/viewtopic.php?f=25&t=109 – cristi-mic). Nu se poate să vă pierdeți!

Mai departe, nu mai e tocmai ușor: „Dacă vrei să vizitezi ruinele cetății Enisala, ai nevoie în primul rând de multă răbdare și noroc ca să găsești drumul care pornește din sat. Drumul nu este semnalizat, iar ziua în amiaza mare ai de așteptat până să găsești un localnic care să te îndrume.” (http://www.adevarul.ro/articole/2007/enisala-cetatea-de-langa-dealurile-babadagulu.html - comentarii). Dar totuși cineva e cioban de pietre prinse în mortar: „Intrarea se face oarecum prin spatele cetății, taxa costa 2 lei de persoană, nu exista taxă suplimentară de foto/film” (ibidem). Respectiva dare este judecată ca fiind produsă de „spiritul antreprenorial al romanului” (http://adineloo.wordpress.com/2009/03/13/enisala-cetatea-ascunsa-a-dobrogei/). Ai cui sunt totuși banii colectați de acolo? Muzeul din Tulcea are doar o extensiune etnografică la Enisala. Și-a plasat și o casieriță în cetate? Dacă da, în temeiul căror drepturi?

Oricum s-a observat deja c㠄ceea ce lipsește, este puțină curățenie” (http://www.hoinari.ro/index.php?cu=8052520040426 – Marilena). Dacă se observă asta, atunci opusul curățeniei numai puțin nu e! Ce lucru nou? Românul contemporan trăiește fericit și este frate nu cu codrul, ci cu gunoiul! De ce ar fi la Enisala altfel? Elementul noutate este c㠄în interiorul cetății am găsit un câine” (ibidem – Părintele).

Alte lucruri sunt regretate: „păcat că forurile care patronează acest obiectiv istoric nu montează în zonă un panou de unde turistul să poată afla detalii despre locul și cetatea în care se află...” (ibidem, Rexkroki). Răspundem noi: 1. mai întâi „patronul” ar trebui găsit; 2. panoul nu se pune pentru că este prea ieftin; 3. același panou nu se pune pentru că nu are cine-l concepe, cu toată ardenta voință politică și culturală a primarului, viceprimarului și Consiliului comunal Sarichioi, majoritatea istoricilor tulceni fiind specialiști în altceva decât enisalisme ori stau cu gândul doar după planul lor de muncă trimestrial. Desigur, lipsa este scandalizantă și pentru Direcția Județeană de Cultură, chiar dacă ar fi condusă de un rapsod. Se mai poate să fie și altceva: armata a dat consemn că nu se poate marca prin indicatoare istorice un loc unde cătanele NATO jonglează cu grenadele de mână.

Și acum să vedem și albul, nu doar negrul.

Situl istoric a fost inclus într-un amplu proces de restaurare și introdus în circuitul turistic. Detalii privind vizitarea obiectivului pot fi obținute la Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea; tel. 0240 513626. Fără să telefonăm, am aflat destule, nu?

„De altfel, întreaga zonă face obiectul unui program investițional de mari dimensiuni. Pe malul lacului se dorește amenajarea unui port turistic, iar infrastructura va fi modernizată astfel încât Heracleea să devină principalul punct de atracție turistică. Pentru 2008 au fost programate chiar spectacole cu mii de decibeli în aer liber. Până atunci însă turiștii care doresc să viziteze obiectivul medieval nu beneficiază de nimic. Cetatea este pustie.” (http://www.romanialibera.ro/a122512/heracleea-tinta-afacerilor-imobiliare.html). Deci visuri!

Visul capitalismului prosper scoate sirena la mal. „Pe de altă parte, o a doua super-atracție pentru cumpărătorii de terenuri este reprezentată de intenția administrației locale din Sarichioi de a inaugura un port turistic la poalele cetății Enisala. Surprinzătoare rămâne atitudinea autorităților române, câte mai există din dânsele, care permit apropierea viitorilor latifundiari de un obiectiv strategic de maximă importanță militară pentru statul român cum este Poligonul Sălcioara. Surse locale bine informate susțin că nebunia imobiliară de la poalele cetății Enisala se datorează inclusiv intenției Armatei de a cumpăra noi suprafețe de teren pentru extinderea Bazei militare. De altfel, în prezent, Poligonul seamănă cu un câmp minat din Afganistan. Șoseaua de acces utilizată de vehiculele blindate este distrusă, iar câmpurile de antrenament sunt invadate de oile ciobanilor sibieni ale căror stâne se află în apropiere” (http://www.telegrafonline.ro/1201730400/articol/45983/dealul_cetatii_de_la_enisala_cumparat_8220la_bucata8221_de_samsari_imobiliari.html). Iată că istoria trece în fundal și apar șmecherii.

Să vorbim tot cu cuvintele altuia: „Din ce-mi amintesc eu, cetatea este situată într-o zonă greu accesibilă, fără surse de apa, etc. Mi se pare total nefirească o investiție într-o zonă fără infrastructură și posibilitatea acesteia. Poate îmi amintesc greșit, sau poate s-au făcut între timp investiții în infrastructură. Sau sunt în proiect.

Eu unul, nu aș investi. Poate doar să iau de la țărani și să aștept să vând mai scump la americani.

Cu poligonul au fost mereu probleme, pentru ca exploziile pot șubrezi vechile ziduri. Au fost numeroase proteste verbale din partea nostră la unitatea militară, mai ales că veneau trupeții cu petarde pe care le detonau în cetate sau în împrejurimi. Uneori din pură plăcere, alteori în exerciții” (http://www.romanialibera.ro/a122512c211995/heracleea-tinta-afacerilor-imobiliare.html - Mircea Munteanu, 2008).

Deci ne-am lămurit? Cu oastea-n coastă, nu prea te joci de-a cultura sau de-a turismul prosper.

Dacă n-am ști unde ne aflăm, am putea crede ca suntem undeva în Orientul Mijlociu, în pelerinaj cu cruciații spre Țara Sfântă și parcă ne așteptăm ca de după fiecare deal să apară o turmă de cămile cu beduini cu tot. (http://www.incogniterra.org/pages/tiles/stories/dobrogea/story_dobrogea_ro.jsp ).

Grija cetății nu este pe vreo agendă din primărie. Acolo se cântă și se joacă multicultural (http://www.dezvaluiri.ro/magazin/5125-multiculturalismul-tulcean-a-fost-srbtorit-la-hramul-bisericii-din-enisala.html). Dacă își închipuie consilierul Ali Sarichionovici că va prospița adunând lume la concurență cu cetatea Enisala, se înșeală amarnic. Noi tot de partea cetății vom ține, iar tropăiala pe muzici o programăm doar la clipe de nuntire ori de alegeri.

Iată în sfârșit un colț de Africă ori de Orient Mijlociu! Nisipuri, dealuri sterpe, călduri excesive... Lipsesc doar oamenii în cearceafuri! Chiar și fără ele, pare că tot cultura de beduini îngrijește ori stoarce de venituri zidurile nu demult primenite. Vreți o cămilă în locul cetății, domnilor? E mai ieftină: paște scaieți, este fudulă de urechi la pocnitori și tace la mustrări cu perje.

 

Pașa Krenel din [cani]Culă

 

 

 

 

             

 

Back