Ghimbav (jud. Brașov) – afișarea inculturii

 

 


 

 

 

 

            Este destul să privești imaginea atașată (fig. 1) ca să-ți dai seama cât de bine se poate da cu stângu’n dreptul atunci când ești primar ori Consiliu local ambițios, poate cu ceva resturi de bun-gust, dar cu crase găuri la capitolul culturii.

            Probabil cei care au vopsit atât de mândru emblema de pe zid, au văzut și cetăți idilice, fără fortificații, în care se făcea doar dragoste. Poate că or mai fi văzut și „mănăstiri călugărești”, „orașe urbane” sau „sate rurale”. În limba română treaba se cheam㠄tautologie” ori „pleonasm”. Pentru acest lucru onorabilii inscripționeri ar trebui ori să vadă un DEX ori, dacă nu știu ce e aia, să-l întrebe pur și simplu pe profesorul de limbă română care funcționează în școala locală.

            Probabil că le-ar fi prea mult să mai consulte încă și un dicționar de limbă germană. Ca să vadă adică și contradicția dintre titlul românesc și cel german. Ultimul nu înseamnă tot „cetate fortificată”, ci „biserică fortificată”.

            După o asemenea ispravă și producție, care alimentează ceas de ceas ghimbăuanii și pe turiștii socotiți la fel de (in)culți ca și oamenii primăriei, aș propune să li se acorde premiul „Subcastelologi de excepție”.

 

Mirela Strătulescu

 

Back