Un demers problematic: cetatea Ika de la Cernatul de Sus
Turiștii Covasnei cunosc cetatea Ika de la Cernatul de Sus.
Printre cunoscători este un subiect mai rar. Este un turn izolat, frapant de asemănător cu cel de la Bologa (jud. Cluj), fără nici cea mai mică aluzie în izvoare medievale sau post medievale. O construcție ciudată, de tip nobiliar, care nu prea are de-a face cu secuii. Poate o reședință dintre cele care vor fi fost înghițite, violent, dar fără urme, de către aceiași secui prea democrați.
Turnul de la Cernatul de Sus este un loc de bună petrecere, mai ales de când, în apropierea sa a apărut și o piscină de munte, dintre cele care nu prea se găsesc prin locurile acelea.
Județul, care face de toate, numai de monumente istorice nu prea se vede bine că s-ar ocupa, a decis să-i acorde atenție. O vizită recentă ne indică ce și cum stau lucrurile.
Da, pe turn și în jurul său s-a lucrat! Până la o cotă anumită, s-au făcut rostuiri (fig. 1), în rest, până la coronament, ori nu s-a ajuns din cauza schelei prea scurte, terminării materialelor ori a finanțării. La interior, o schelă acoperă acum cel mai important detaliu, care făcea și mai tare apropierea de turnul cilindric de la Bologa: urmele șemineului de la etajele superioare (fig. 2). Dacă accesul a fost scos complet, pentru a împiedica pe vizitatori să continue restaurările întrerupte, în schimb capetele de bârne se ivesc din capătul superior (fig. 3). Probabil încercând sugestia unor paratrăsnete.
Mult mai bizare sunt refacerile de zidărie din jurul turnului. Plasa de fundații (fig. 4, 5) nu pare a avea vreo logică constructivă. Poate că noi nu ne pricepem destul, dar arheologul Bordi Zsigmond și arhitecții (Fekete Márta etc.) vor fi înțeles mult mai multe lucruri. Din păcate, va trebui să-i așteptăm să ne comunice concluziile și rațiunile pentru care ne-au produs asemenea nou monument.
A reda cetatea de la Cernatul de Sus trunchiat, doar cu turnul din sud și ceva ziduri vecine, este cel puțin o nedreptate. Urmele săpăturilor arheologice mai vechi se văd și acum în perimetru și tot pe conturul lor și alte segmente de ziduri sunt observabile.
Ca un lucru să nu fie demn de laudă, atunci trebuie să procedezi ca la Cernat: să lași grămadă toate materialele de construcție care nu mai folosesc ori ar trebui să fie cândva din nou utile (nisip, piatră, lemne) (fig. 6). Chiar și așa, nu vom putea înțelege de ce a fost lăsată pe loc întreaga colecție de saci de plastic în care a fost adus varul (fig. 7). Trebuie să o scriem că materialul din ziduri putea fi observat și fără acest procedeu.
Să zicem că WC din mijlocul cetății (fig. 8) este și el un monument al contemporaneității. Al uneia civilizate, care, deși fără ușă, acoperă nevoile turiștilor care au urcat delușorul nu prea greu, dar nu și-au putut menține urina pentru la-ntoarcere. Este de presupus că, înainte de a fi acolo săpat, arheologul responsabil s-a asigurat că sub el nu fusese vreo monedă, vreun pinten ori colț de grajd medieval.
Cel mai scandalos este însă drumul de acces către turn, tăiat cu brutalitate pe panta de est a curtinei. Este clar lucrarea incisivă a unui buldozer, care, pe lângă măreața facilitate de a fi înlesnit urcarea la platou a materialelor, a rupt și distrus vechea curtină (fig. 9, 10). Deci, ca să faci ceva bine, trebuie numaidecât să faci și contrariul!
Am făcut bune și rele, am lăsat ceva și vouă, ne-am ușurat, apoi ne-am retras să cumpănim la alte aventuri par a fi transmis către noi operatorii de la cetatea Ika.
Dilema clasării acestui material o transfer Redacției Medievisticii.
Albert Mártonfalvi