Finanțe publice și europene pentru cetăți din România.

 

Între exuberanță oficială și mediatică și capcanele puse pentru deținătorii neinițiați

 


 

  

 

Numeroase vești de presă aglomerează prezența unor bani îndreptați către cetățile medievale ale teritoriului. Să amintim câteva dintre cele care vrăjesc și orbesc.

Cel mai devreme s-au obținut bani buni pentru Sighișoara. S-au folosit la schimbarea canalizării și la noi podele stradale.

Un contract de finanțare cu un buget de 23,29 milioane de lei nerambursabili, întregit cu 475 mii lei, reprezentând contribuția Consiliului local la cheltuielile eligibile ale proiectului, privește cetatea Rupea (jud. Brașov). A fost semnat la 15.05.2009, de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Consiliul Local Rupea. Intră pe rol, în execuție, în acest an. Proiectul prevede reabilitarea și extinderea infrastructurii turistice a orașului Rupea, fiind finanțat prin Axa Prioritară 5, Domeniul major de intervenție 5.1 al Programului Operațional Regional, domeniu destinat restaurării și valorificării durabile a patrimoniului cultural.

Proiectul denumit „Reabilitarea zonei urbane „Dealul Cetății Deva” aparține de Consiliul local Deva, în parteneriat cu Consiliul Județean Hunedoara. Valoarea se ridică la frumușica sumă de 38.428.182,03 lei (8.981.065,25 euro) dintre care,  25.325.368,34 lei (5.918.801,61 euro) reprezintă valoarea finanțării nerambursabile. A fost obținut prin Programul Operațional Regional 2007-2013, axa prioritară 5, intitulat „Dezvoltarea și promovarea turismului, domeniul de intervenție. 5.1 Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe. În lectura sa rapidă, se dorește restaurarea și punerea în valoare a Dealului Cetății Devei, prin „conservarea zidurilor, amenajarea de aleii de acces, iluminarea obiectivului și a căilor de acces”.

Contractul pentru reabilitarea Cetății de Scaun a Sucevei cu o valoare de 52 de milioane de lei (aproximativ 14 milioane de euro, din care 11 milioane ar trebui să fie o finanțare nerambursabilă), ar urma să se materializeze în cinci ani. Se pretinde că ar presupune „intervenții de restaurare a Cetății de Scaun a Sucevei, consolidarea acesteia, refacerea și amenajarea căilor de acces, lucrări pentru asigurarea iluminatului exterior și interior, intervenții pentru amenajarea zonei de protecție, precum și reamenajarea și construcția utilităților anexe”. Și el este accesat prin intermediul Programului Operațional Regional, de către Consiliul Județean, în colaborare cu Primăria Suceava.

Municipiul Oradea a obținut o finanțare nerambursabilă în cadrul  Programului operațional regional 2007-2013, Axa prioritară 5, Dezvoltarea durabilă a turismului regional și local, Domeniul de intervenție  5.1 – Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea și modernizarea infrastructurilor conexe pentru proiectul intitulat „Revitalizarea Cetății Oradea în vederea introducerii în circuitul turistic – „Cetatea Oradea complex cultural-turistic european” – Etapa I. Contractul a fost semnat în vara anului 2009.

În Drobeta-Turnu Severin cetatea a intrat la un proiect „de grămad㔠împreună cu palatul culturii și clădirea muzeului.

Un alt proiect, datat tot 2009 și intrat pe rol în acest an, de Alba Iulia, de astă dată, se poate lăuda cu o valoare totală de circa 47,5 milioane lei, prin finanțare nerambursabilă fiind solicitate peste 32,7 milioane lei, din partea Uniunii Europene și a guvernului României. El prevede „modernizarea infrastructurii cultural-istorice aferente cetății din Alba Iulia, precum și restaurarea, protecția, conservarea patrimoniului cu potențial turistic al cetății Vauban”.

Primăria și Consiliul local Ardud s-a angajat în proiectul de reabilitare al cetății. S-a găsit titlul „Circuitul târgurilor medievale din Transilvania de Nord - castelului Károlyi din Carei și castelul (cetatea) Károlyi din Ardud”. A fost început din 2006, pentru a intra în deja cunoscutul „Program operațional regional 2007-2013”. Finanțarea proiectului ar urma să conțină fonduri europene nerambursabile în valoare de 80 % , iar restul de 20 %, din cuantumul de 23.191.971,81 lei, din fonduri guvernamentale și fonduri proprii. Durata de implementare a proiectului este de 41 de luni de la data semnării contractului de atribuire. Pentru că despre el s-a scris ceva mai amănunțit, vă oferim plăcerea cunoașterii lucrărilor care se prevăd a fi făcute:

„La restaurarea-reabilitarea construcției existente se vor folosi numai materiale tradiționale sau noi, compatibile cu structurile existente. Din structurile originale și cele istorice vor fi schimbate sau îndepărtate numai elementele deteriorate care nu corespund tehnic sau estetic, completarea sau înlocuirea făcându-se cu materiale și tehnologii istorice. Se vor executa următoarele categorii de lucrări de restaurare arhitecturală la cetate:

- consolidarea, restaurarea și refuncționalizarea turnului de sud-vest (funcțiune propusă: muzeu tematic);

- consolidarea, conservarea și protejarea ruinelor turnului de sud-est cu reabilitate volumetrică parțial㠖 acoperiș de protecție – refuncționlizarea parterului și amenajarea unei terase cu belvedere la etaj;

- conservarea, protejarea și punerea în valoare a ruinelor fostei clădiri de poartă;

- amenajări exterioare constând în: 

- amenajare platformă parcare existentă cu grup sanitar ecologic și mobilier urban, panouri informare;

- amenajarea căii de acces  - a treptelor – spre incinta fortificată;

- amenajarea unei platforme pietonale din lemn în zona clădirii de poartă, între cele două turnuri sudice;

- amenajarea unui amfiteatru în aer liber în curtea castelului;

- defrișarea vegetației parazitare și sistematizarea verticală a terenului, cu colectarea apelor fluviale în rigole deschise și îndepărtarea lor din incintă;

- degajarea ruinelor, prin îndepărtarea molozului cu asistență arheologică, cercetarea arheologică a incintei.”

În județul Arad, Consiliul Județean a convins primăriile de la Lipova, Șiria și Dezna să-și cedeze drepturile de inițiativă și interes pentru cetățile aflate în perimetrele lor, de dragul unui proiect-mamut, care să aducă bani pentru toate. În același timp, primăria preia de la militari cetatea Aradului, suflecându-și mânecile pentru „accesarea” altor bănuți continentali. Despre Giurgiu s-au vânturat de asemenea intenții de proiecte, dar rezultatul lor pare să fi fost negativ. La fel s-au petrecut lucrurile și în dreptul Făgărașului. Alte milioane de euro s-au vânturat pe sub nasul Gârbovei, asociată cu biserica din Sebeș.

 

Că Transilvania a cam luat caimacul banilor, nu ne miră. Nu neapărat pentru că are cetăți mai acătării, dar oamenii ei par mai bine-porniți către Europa decât confrații pericarpatici. Să privim o clipă mai atent ce se-ntâmplă.

Ca să fim înțeleși corect, ar trebui să arătăm că un proiect de finanțare similar a umplut de betoane Cetatea Neamțului și a transformat în bulevard calea către cetatea Enisala. În afacere s-au înfruptat bine ceva arhitecți anonimi, constructori de de-toate, câțiva deținători de formulare și ștampile de avize. Iar rezultatul îl redăm printr-un alt citat, foarte proaspăt: „Sunt multe voci care susțin că restaurarea a făcut mai mult rău, pentru ca nu s-au folosit materiale și metode apropiate de cele originale, iar în acest moment Cetatea Neamțului nu ar mai fi un monument istoric, ci un kitsch în toată regula.” (sursa http://ziarulderoman.ro/index.php/cetatea-de-piatra-a-romanului/ din 8.10.2010).

Declarațiile de intenție (Elena Udrea: „Este un proiect extrem de important, legat de dezvoltarea regională prin potențialul turistic. Cetatea de Scaun are un potențial extraordinar de atragere a turiștilor și mă bucur că reușim să demarăm, prin semnarea acestui contract, lucrările de reabilitare care o vor face un punct de atracție în plus pentru turismul istoric și cultural”) nu sunt însoțite de atenții acordate oamenilor care ar gospodării cetatea și mișcarea din interiorul ei. Evident, nici zidurile proaspăt văruite ori circăria de ocazie nu vor fi deajuns pentru ca turiștii să curgă gârlă. Or vor veni mai ales dintre cei care vor dori să-și facă doar poftă de mâncare și de-o bere.

Afacerile s-au derulat mereu fără implicarea istoricilor și cu foarte puține gânduri de management cultural de viață lungă. Cu alte cuvinte, banii s-au grămădit dintr-o dată, s-au produs ceva lucrări de luat maul neamului, după care monumentele s-au lăsat plocon spre gestionare și valorificare unora care ori n-au habar cu ce se mănâncă o cetate ori nu dețin niciun fel de mijloace pentru a le face să aibă și sânge prin ele. Se face drumul, chiar și o parcare, se pun câteva reflectoare, indicatoarele se produc de obicei de la biroul unora care anterior se ocupaseră de indicatoare de circulație ori de publicitate pentru firme de telefonie. Indiferent cât de mari sunt infuziile europene, peste tot sunt și scurgeri de bani publici. Drept urmare, n-ar trebui să nu ne pese cât de vajnic se intervine într-un monument. Adevăratul stăpân se trezește că are ceva care miroase a proaspăt, dar nici măcar nu deține o vedere poștală de Doamne-ajută. Ce să mai discutăm de vreun pliant ori o broșură decentă de pus în brațe la europeanul trecător. Făuritorul de drumeaguri asfaltate ori cârpaciul de ziduri nu va fi în stare niciodată de un asemenea elaborat.

Prestația cu materiale de construcție și bani serioși, de tipul celor semnalate, este nedreaptă și deplin păguboasă pentru comunitățile care dețin monumentele. Același monument-cetate nu va putea accesa la nesfârșit proiecte grandioase, cu sumele despre care a fost vorba la începutul acestor rânduri. Conținutul majorității proiectelor discutate arată limpede că de-abia se încep funcționalizările cetăților. Similaritatea altor proiecte va obosi pe oficialii care vor decide asupra eligibilității viitoarelor tentative de scoatere a cetăților din marasm.

Marele adevăr, ocolit cu mare abilitate de marii consumatori de bani publici, este acela că și cu bani puțini se pot scoate lucruri extrem de frumoase și, mai ales, sănătos de potrivite și, mai ales, profitabile în termeni lungi. Consiliile locale și primarii ar trebui să priceapă că asemenea obiective se mânuiesc cu ajutorul și cu implicarea unor consilieri care nu sunt și nici nu pot fi arhitecți, ci doar istorici. Cei din urmă sunt și ei specializați. Ideal ar fi ca ei să fie castelologi calificați. De nu ar fi, la fel de normal ar fi ca beneficiarii, știind de cine au nevoie, să începe să-i reclame școlilor ori meșterilor care mai există.

Pentru a trece la lucruri sănătoase trebuie doar un minim efort prin care responsabilii care dețin aceleași monumente să afirme clar voința de a se lăsa ajutați de către specialiști adevărați. Este destul ca importanța lor să fie remarcată după câteva discuții punctuale, pe monumente și pe bolile lor particulare. Al doilea pas se face prin eliminarea proiectelor grandomane și acceptarea propunerilor dominate de bunul simț și realism economic.

Nu vom scoate din mânecă nici rețete, nici nu vom face publicitate către vreo direcție anume. Susținem doar că șansa unor monumente nu se rezolvă prin acțiuni stahanoviste ori cu roabe de euroi vărsate în maximum un an ori doi. Toate vreau să pună la punct „cetatea”, fără să speculeze zestrea lor particulară, de la istorie, la teritoriul pe care l-au dominat vreodată. Rezultatul va fi ceva neutru și plictisitor de uniform: același drum, aceleași coșuri de gunoi, panouri tipizate și schiloade în mesaje. Proiectele sunt totalmente metafizice: nu dau nicio șansă unei continuări. Par că doresc să fac㠄ceva” și basta. Ele nu sunt însă comparabile cu rețeaua de canalizare, pentru care se pornește un robinet sau o supapă, și restul curge. Niciun singur proiect nu implică, spre pildă, locuri de muncă autofinanțate din turismul de la cetăți. Nici unul nu discută vreo implicare comercială, cu produse locale ori ceva meșteșug legat de istoria fortificației. Tot în timp se reface noua atitudine a colectivității locale față de monumentul-mândrie ori monumentul-simbol din mijlocul ei.

Acest loc, în care ne așternem gândurile, nu este vreo moară de vorbe goale. Măcar de o cifră de unități din rândurile aleșilor poporului ori din purtătorii de cuvânt din presă ar prelua câte ceva, tot ne vom socoti îndreptățiți la efortul redacției.

 

Mirela Strătulescu – Adrian Andrei Rusu 

 

 

 

Back