Mie-mi spui? E o biată cetate!
O cantitate de turişti ajung la cetăţile care au a arăta câte ceva. Şocul este reciproc: oamenii rămân cu gura căscată de prostie nativă sau neremediată prin şcoli, cetatea încremeneşte mai tare de ceea ce aude din guriţele urmaşilor celor care au construit-o.
Nivelul „consumatorului” român de cetăţi este oglindit de aceste consemnări. Toate pastilele de mai jos sunt strict autentice. Sociologii şi primarii care deţin cetăţi, pot învăţa ce-i trebuie turistului care „accesează” o cetate.
Cetatea şi componentele ei
Turist:
„Băi! Mie-mi spui? Am vizitat de o sută de ori castelu’ acesta…”
Turist:
„Nu e castel, e cetate, pentru că era locuită!”
Grup de tineri „ ’telectuali” vizitând cetatea:
Tipul 1:
„ ... Uite, magazin de pescuit medi’ieval!”
Tipul 2:
„Da’ undi a stat Vlad Ţepeş? În cari camerî?”
Tipul 3:
„Da’ n’a stat aici!”
Tipa – foarte sigură pe ea:
„Ba da!!! Asta a fost cetatea lui, nu Branu’ !”
Turist:
„Plianturi cu cetatea aveţi?”
Turist 1:
„Panoramă 360 de grade… O fi cald acolo?”
Turist 2:
„Nu… 360◦… Adică vezi de jur-împrejur!”
Turistul 1:
„Panoramă 360◦… adică vedem totul…”
Turistul 2:
„… şi muzeul?”
Turistul – vede indicatorul cu „Panoramă 360°”:
„Hai la panaramă!”
Turista:
„Panaramă vrei, ăăă? Nu mă ai pe mine?!?”
Turista:
„Eu nu mai urc o iotă, c’am obosit…!”
Turist:
„Intrăm la ieşire!”
Soţia:
„Uite ce frumos… uite măscuţele alea!”
Soţul:
„Nu, nu … NU!!! N-au nimic specific, n-au nici o legătură… E absurd!! Uite, un poncho poţi să-ţi iei!”
Paznic:
„Vreţi să vedeţi ceva?”
Turista:
„Nu, doar mă uit…”
Turist:
„Uite monede preistorice!”
Turist:
„Replicile astea sunt autentice?”
Turist:
„Dar replicile alea sunt cât de cât autentice?”
Turista:
„Fa… bri… ca de… su… ve… niruri. Aici au suvenire!”
Ea:
„Uite dăla...!”
El:
„Vreeeei?”
Ea:
„Nu, am vrut să îţi iau de ziua ta...”
El:
„Eeeeu?”
Ea:
„... las’o baltă!”
Turista:
„Păi ce, avia cercei pă vremia aia?!?”
Turista:
„Nu ştiu … vreau ceva specific … să îmi amintesc pe unde am fost!”
Decizia – o brăţară cu elefănţei.
Turist:
„‹Vă rugăm nu atingeţi!›… Aici e ca un fel de expoziţie?”
Vânzător:
„Nu, aici e ca un fel de magazin.”
Turist:
„Uite, ia un magnet!”
Turista:
„Da… dar nu se vede decât cetatea…”
Turistul – afară din magazin:
„Ia să vedem ce magneţi are ăsta aici!”
(intră):
„Bună ziua... ce magneţi ai şefu’ aici?”
Vânzător:
„De la <ăsta> am ajuns aşa repede <şefu’>?
Turist:
„E… e un fel de’a spune… nu tre’ să vă supăraţi…”
Turista:
„Magneţii ăştia sunt reproduşi?”
Vânzător:
„Cum adică?!?”
Turista:
„Adică au fost găsiţi aici în cetate şi reproduşi?”
Vânzător:
„… dumneavoastră mă întrebaţi dacă magneţii aceştia sunt copii de magneţi medievali?!?”
Turista:
„Da!”
Vânzător:
„Doamnă, în Evul Mediu oamenii nu puneau magneţi pe frigider din simplul motiv că pe atunci frigiderele erau din plastic!”
Turist:
„Cum se fac magneţii de frigider aici în cetate?”
Vânzător:
„Se toarnă în matriţe...”
Turist:
„Există magnet lichid?!?!”
Turist:
„Uite, urmaşii noştri avea frigider!”
Turista:
„Gumă aveţi?”
Vânzător:
„Nu”
Turista:
„Păi de ce?!?”
Vânzător:
„La ce turişti vin aici… sunt prea puţini cărora să le pese că le pute gura!”
Turist:
„Nu vă supăraţi, ce sat e acela care se vede acolo?”
Turista:
„Acolo unde?”
Turist:
„Acolo unde scrie ‹Râşnov›”
Turist:
„Am văzut o fântână săpată de doi turci care a promis că’i eliberează după.”
Turist 1:
„Avea şi cârciumă, ă?”
Turist 2:
„Da”
Turist 1:
„… bravo lor!”
Turist:
„Preţuri astronomice… face ochii ca girofaru’ de la gunoi: uuu! Uuu!”
Turist:
„Uite, avea aici: coca cola, fanta… nestea… când venea dacii peste ei lua de’aici.”
Turist:
„Uite, aici aveau ăia case… Da’ ştii ce n’aveau? Ştii ce n’aveau? Baie!!! Hă, hă, hă…!
Turista:
„Taci, mă, că nici noi n’am avut baie pân’ acu cinci ani… ne spălam la lighean…”
Turist:
„Ia uite, magazin comercial!”
Turist:
„Aveau „Duracell” în cetate?”
Vânzător:
„Aveau şi „Toshiba”, da’ s-au dat.”
Turist:
„Uite … vrei un suc, o sabie, o mască fără mască?”
Un cuplu de la Moldova vede nişte pipe:
Ea:
„Uiti pipi!”
El:
„Ciii?!?!?”
Ea:
„... pipi!”
El:
„Ci pipi?!?”
Ea:
„... pipi di fumat!”
El:
„ ... aaaaaaa...! Pipi !!!!!!”
Turist:
„Da’ cetatea asta era aşa… neacoperită?!?”
Turista:
„Ai văzut? Cavaleri îmbrăcaţi în d’ăia!”
Turist – despre cavalerul teuton:
„Uite, fă o poză cu domnul armurier!”
Turistul vede cavalerul teuton şi spune:
„… Cetatea ţărănească …! Uite, astea’s hainele care le purtau ţăranii de aici din cetate!”
Turist:
„Vin turcii…! Tătarii…! Ghiaurii…!”
Turistă:
„Da’ aici au fost luptători, nu?”
Vânzător:
„Da, doamnă – şi încă mai sunt… Eu de exemplu, mă lupt să strâng bani să plătesc chiria…”
Turist, la celular:
„Uite suntem aici la cietati… nu ştiu… la o cietati lângî Braşuov… ne plimbăm…”
Turist, la celular:
„Salut, băi!”
…
„Uite sunt aicilea la cetatea …, cu Mădălina şi nevastă-mea şi beau o bere!”
Turist:
„Aici urcaţi la panoramă şi coborâţi pe partea cealaltă. Şi ne vedem… la spital, obosiţii de voi!”
Turist:
„Ce legătură aveau templierii cu cetatea?”
Vânzător:
„Cam ce legătură aveţi şi dumneavoastră cu manualul de istorie … aţi fost contemporani, dar paraleli…”
Turist:
„Cam multe animale p’aici!”
Vânzător:
„Da… Şi văd că tot mai veniţi!”
Arme la cetate
Turist:
„Aia-i sabi’ia lu’ Ştiefan?”
Vânzător:
„Nu, e o spadă de templier.”
Turist:
„Di cieee?!?”
Vânzător:
„Templier.”
Turist:
„Ci’i aia?!?!?”
Turist:
„Uite sabia lu’ Damocle… Damoclis… Zi, mă, cum îl cheamă? Sabia lu’ Zamolxe!”
Turist:
„Alea’s cartuşe de la daci?”
Vânzător:
„Nu, alea sunt de la cavalerii teutoni, dacii nu mai erau de mult...”
Turistul – blocat:
„... aveau teutonii cartuşe d’alea?!?”
Vânzătorul:
„Păi dacii în mod cert nu aveau!”
Turistul:
„... dom’le, eu am glumit!”
Vânzătorul:
„Păi şi eu v’am răspuns tot printr’o glumă...”
Turist 1:
„Uite … harbaletă!”
Turist 2:
„Se zice ‹arbaletă›… fără ‹h›!” Spre vânzător:
„Alebarde aveţi?”
Turist:
„Uite, o arbaletă! Cu aia putem să batem cuie!”
Învăţătoarea 1:
„Uite şi de’alea: scutere… scutere… sc… scute… cum se cheamă?”
Învăţătoarea 2:
„Scuturi!”
Turist:
„Îţi iei o halebardă de aici?”
Turista:
„O ce ?!?”
Turist:
„Un arc cu săgeţi!”
Turista, către copil:
„Uite, mami… săbii… lăncii… arce…”
Turist:
„Mie îmi plac arcurile… am uitat cum se dă cu arcul… şi ştiam…!”
Turist:
„Pistolul acela face gaură?”
Vânzător:
„Da. În buget!”
Turista, la pistoale:
„Ce tare sunt astea!”
Turist:
„Pistoalele sunt funcţionabile?”
Turist:
„Pistoalele alea fac „poc”?”
Vânzător:
„Da, prin lovire…”
Turist:
„Pistoalele funcţionează? Că vrem să împuşcăm un mare on de stat… care a adus ţara în ultimul hal…”
Vânzător:
„Iliescu?”
Turista:
„Que quieres amor? Una sabia? Una arcus?”
Turista:
„Are unii pă Transilvaniei o armurî di’aia … dacă nu râzi di mori!”
Turist 1:
„Uite, dacă vreţi o armură la comandă…”
Turist 2:
„Da, da’ pentru ‹acesta micu› trebuie muuultă tablă… şi bate săracu’ fierar de’şi umflă mâinile…”
Turistul 1 vede coiful de cruciat şi îi spune amicului său:
„Uite bă, ia’ţi o cască d’aia pentru scuter!”
Vânzător:
„Nu e de vânzare, e a mea…”
Turistul 2:
„Normal că nu se vinde aia… astea’s lucruri care le ţii pentru tine… apoi le laşi la strămoşii tăi!”
La tunurile false
Turista, spre coşul de gunoi în formă de tun:
„Uite ce coş de gunoi inventiv!”
Turistul, lângă tunul-coş de gunoi:
„Ia uiti! Aruncător di… bili!”
Turist:
„Ci’i acesta, tun? Aaa, i’n formî di cuoş di gunoi!”
Turist:
„Uită’l pă aruncătuoru’ di grenadi!”
Turistă:
„Fă şi mii o puozî! Ieti aici la ghiulelili, na!”
Turist:
„Hai să vedem acolo, că’i tunul lui Burebista... Aici să trăgea cu apă, cu...”
Turistul – la tunul-pubelă:
„Cu ăla trăgea Burebista, cu tancu’...!”
Turist 1:
„Şi bilele ale ce’s?”
Turist 2:
„Ghiulele…”
Turist 1:
„Şi le arunca în tanc?”
Turist 2:
„Ce tanc, mă? Tun! Avea dacii tancuri pă vremia aia?”
Turist, lângă tunul-coş de gunoi:
„Uite, acesta-i tunu’ … care trăgea Năstase câte’un tun!”
Turist, lângă tunul-coş de gunoi:
„I-am făcut o manea lu’ Marian, i’auzi:
‹Bum, bum, unde’l pun? Lângă tun! Bum, bum, bum!›”
Culese şi grupate de
Bogdan Georgescu